Și eu mă pregătesc. Misiune imposibilă îndeplinită

Păi era și normal. Îmi amintesc că în ultimele luni dintr-a 8a număram câte zile mai sunt până la finish după orele de fizică pe care le aveam. Mă luase la ochi, atunci, la sfârșit, dar acum mi-e dor de profă pentru că, deși nu urăsc în mod special ce e aici, văd diferența și văd cât de de gașcă era Neto. Ăăă, am făcut paranteza asta pentru că am visat-o și, oricum, mi-e dor de ea.

Ceea ce voiam să spun e că merg weekend-ul ăsta în prima excursie dintr-a IX-a :X La lacul Sfânta Ana, era și urât să ratez, deși nu este chiar în momentul cel mai potrivit. Oricum, mă simt mândră că am trecut peste această zi, se poate să spune că am ieșit cât de cât traumatizată, dar sunt în viață nu? Nu? Atunci scriu de pe un nor. La începutul zilei gândeam „Dacă reușesc să rezist azi, sunt cea mai tare.” Dar asta spun în fiecare vineri. Neplăcerea există pentru a-ți dea seama de plăcere. Acum sunt bine mersi, am cumpărat mâncarea, nici nu am început bagajul, mâine plec la 6 30 de acasă deci mă trezesc pe la 6 fără un sfert hahaha. Extrem.

P.S. – Am căăăăăști

P.P.S. – Culcarea e la 9. Noi o să ne băgăm în pat de la 8 30 să fim siguri că dormim la 9. By Antonia.