Articol-program

Posted in Uncategorized on 20/09/2013 by Silvana

Cineva-mi spunea că, oricât de greșite ar fi fost alegerile din trecut, dacă în momentul acela au fost cele mai bune la care te puteai gândi tu, cel de atunci, înseamnă că nu trebuie blamate. Dacă ai considerat că alegerea pe care ai făcut-o, indiferent ce-ar însemna asta, fie că ai spus ceva, ai făcut ceva sau ai reacționat în vreun fel, era cea bună, atunci chiar era. Pentru că tu din acel moment ai gândit că era cea mai bună. Problema e că poate ai gândit prost, sau poate nu ai gândit deloc, am zis, și atunci NU! Eu mă „urăsc” pentru lucruri pe care le-am spus acum două săptămâni, darămite acum câțiva ani. Cum să accepți o prostie, indiferent când a fost făcută? Nu! O înfierezi în mintea ta, era o alegere proastă. Doar înfierând-o, urând-o, gândindu-te „Cum am putut face/spune/reacționa așa?” poți data viitoare să nu mai faci.

Dar ai avut dreptate, fiule (de data asta). Cel puțin așa cred acum.

De aceea nu voi începe un blog nou, riscând ca în viitoarea perioadă întunecată să-l las în paragină. Și dacă-l las, ce? Nu voi șterge articole pe care le-am scris dintr-o gravă lipsă de inspirație, ori din disperarea de a mai scrie ceva, ceva fad – precum cel de jos. Nu voi încerca să îmbunătățesc ce-a fost. Asta e. A fost.

Dar gata. Ce-am pierdut, ce-am câștigat, asta e. În altă ordine de idei – au fost frumoși în felul lor acești patru ani. Au fost folositori prin lecțiile de viață pe care școala nu te învață. Uneori, când lucrurile merg bine, uit aceste lecții. Asta este o greșeală.

Ei bine, care sunt acestea?

Pentru început, totul ține de tine. În ceea ce privește unele probleme, nimeni nu te poate ajuta. Nici măcar familia, căci singur le faci și singur le desfaci. Nu te ajută nimeni pentru că nimănui nu-i pasă de tine, iar dacă, din întâmplare, îi pasă, uman, mai mult decât să-ți întindă o mână de ajutor sau să-ți deschidă o ușă nu poate face. Ești supărat? Trist? Cu moralul la pământ? Dacă nu ești în stare să-ți rezolvi singur problemele, dacă nu te ridici singur și nu urci mai departe, în timp, lumea va călca peste tine. Nu există loc pentru ratați.

Câștigi, meriți, pierzi, meriți. Nu e loc de scuze. Nu vă plângeți inutil, nimeni nu va sta să vă asculte. Luați singurătatea ca pe o axiomă și descurcați-vă cu ea. Indiferent de cum se termină, meritați caviarul sau lăturile. Nu vi se cuvine nimic. Orice veți avea veți fi muncit pentru. Meriți. Meriți tot ce ai. Succesul sau insuccesul, un lucru sau lipsa lui, indiferent cum ai făcut rost de ele sau nu ai făcut rost de ele. Sărăcia ta sau orice alt lucru care nu-ți convine nu e vina guvernanților, nu-i blama (sau blamează-i, nu le pasă atâta timp cât nu reprezinți o amenințare), sunt oameni și știi bine de ce sunt acolo.

Omenirea a avut multe orientări de-a lungul evoluției ei. O idee negată într-un timp își recapătă strălucirea după câteva decenii. Sau, în același moment, ceea ce pe o parte a globului este acceptat, pe cealaltă este condamnat. Și atunci, la cine să cauți adevărul și dreptatea? Drept, corect, adevărat sunt doar niște convenții. Drept este un lucru pentru că legile statului X în momentul de timp t0 consideră că este drept. Da, legile există pentru a proteja oamenii de oameni și este necesară o împărțire a lucrurilor în legal și ilegal, în ceea ce ai voie să faci dacă te afli între granițele statului X și ceea ce nu ai voie sa faci. Consider însă că pe individ nu-l interesează atât ce este bunul și răul, cât îl interesează să-și atingă scopul. Departe de a justifica furtul, crima, războiul, consider că bun, rău, corect, incorect, adevărat, fals nu există în valoare absolută. Singura care există în valoare absolută, egală pentru toți este moartea. Și atunci… întrebarea e: Alegi să-ți trăiești scurta și singura viață în umbra convingerilor altora, căutând adevărul la alții când există un adevăr pentru fiecare om „și de mii de ani încoace lumea-i veselă și tristă”? Pe cine să întrebi ce este bine sau moral? Vei avea parte de o părere pentru fiecare om de pe glob. De ce ar fi mai corect ceea ce spune X? De ce nu aș avea eu dreptate? Sau tu?

Nu există bun sau rău, corect sau incorect. Există ai câștigat sau ai pierdut. Scopul vieții este să ajungi acolo unde vrei, să ai ceea ce vrei, să fii cine vrei să fii. Dacă vrei să-i ajuți pe alții, bine, fă-o, dacă vrei să ai cincizeci de case, bine, fă-o, dacă vrei orice, bine. Pentru orice vei munci. Și muncind, dacă vei avea, vei merita. Cu noroc sau nu. Viața nu e corectă, norocul nu e distribuit în mod egal, oamenii nu se nasc cu toții sănătoși.

Tu ești tu și trebuie să lupți pentru tine cu toate mijloacele pe care criteriile și valorile tale le recunosc ca fiind valabile. Pe cine vei da vina dacă ceva nu a ieșit cum trebuie? Pe o convenție? Pe alți oameni?

Mai demult mă întrebam care e formula vieții. E mai bine să spui adevărul, să minți ca să iasă bine, să fii diplomat? Cum să acționezi în viață? Singurul scop e să îți atingi fericirea și să o menții cât mai mult timp. Oricum ți-o imaginezi. Îi înțeleg pe cei de la putere care fac orice ca să își păstreze locul și banii și pe care nu îi interesează de cei pe care ar trebui să îi conducă și să îi conducă bine. Este natural și uman ceea ce fac. Este natural și uman să fii o jigodie, nu am ajuns specia dominantă fiind flower power. Este natural și uman să ai interese de clan. La fel de natural și uman este pentru cineva să vrea să SCHIMBE asta. Nu există corect sau greșit, nu există rău sau bun. Există ai câștigat sau ai pierdut în momentul t0 și contează ca momentul să se prelungească cât mai mult dacă ți-e bine. Există caviar sau lături. Nu există Dumnezeu sau vreo forță care să coordoneze. Poate există, însă oricum nu putem demonstra asta, așa că nu intră în discuție. Oricum nu are un rol covârșitor pentru că dacă ar avea lumea nu ar fi atât de ipocrită și nedreaptă condusă de niște oameni fundamental răi și nebuni.

Nedreptatea și inegalitatea sunt principii fundamentale și singurul scop în viața omului X este ca el să se impună printre ceilalți, să-și impună ideile. Așa cum sunt ele, conform criteriilor și valorilor pe care și le-a creat de-a lungul timpului. Contează doar dacă reușește sau nu.

Tot ceea ce primim merităm. Fie că pare nedrept sau nu, fie că e norocul prostului sau nu.

De aceea cel care se plânge e un pămpălău. Dacă întâlnești un obstacol este datoria ta să îl îndepărtezi. Dacă nu reușești, acolo trebuie să fie.

Vine Bookfestul

Posted in Cărţi on 28/05/2012 by Silvana

Chiar foarte curând. Mai precis va începe pe 30 mai și se va încheia pe 3 iunie. Miercuri, joi și duminică va dura de la ora 10 la ora 20, vineri și sâmbătă va ține până la 22. Cărți, oameni, lansări, reduceri.

Căutând evenimente pe care să le urmăresc, am găsit lansarea antologiei „Dincolo de noapte: 12 fețe ale goticului” de la MillenniumBooks de sâmbătă (ora 14) la care sper să ajung. Mă interesează pentru că au Raluca Băceanu și Oliviu Crâznic povestiri în antologie (prima vine cu „Frații de Saint-Yves” și cel de-al doilea – „Pivniţele Palatului Charron”). La Nemira n-am prea găsit evenimente interesante. Rao, Tritonic? Doar voi arunca un ochi. Oricum, va fi plăcut să inspir din nou acel aer și poate voi și pleca cu ceva de acolo.

Gaudeamus 2011

Posted in Cărţi on 24/11/2011 by Silvana

Vremurile se schimbă. O constatare redundantă, la fel de utilă precum apa e udă. Erau vremuri în care așteptam cu nerăbdare târgurile, Gaudeamus sau Bookfest. Dar, deși s-au schimbat prioritățile, cărțile au rămas la fel. Oricât timp ar trece, mirosul pe care-l simți când deschizi una nouă îți va aminti de vechea dependență. Ceea ce urmează este o listă a ceea ce puteți găsi la Gaudeamus. Voi fi și eu pe acolo, cred, dar de data aceasta în rol de spectator.

Millennium Books

Pentru fanii seriei Dune:

Pentru fanii Michael Crichton, John Brunner sau George Orwell:

Cyberpunk

Pentru fanii Jules Verne şi H.G. Wells:

Pentru toţi fanii SF, fantasy şi horror:

Editura Vremea:

Pentru fanii cărţilor cu vampiri, fantasy şi pentru fanii Lovecraft:

Grupul editorial Tritonic-Crime Scene-Flacăra:

Pentru fanii cărţilor poliţiste şi de acţiune:

Gazeta

Posted in Cărţi on 27/09/2011 by Silvana

A apărut numărul din septembrie al GazeteiSf, numărul 10, în care am publicat și eu o recenzie micuță la una dintre cele mai frumoase cărți de Stephen King pe care le-am citit. Este, dacă nu mă înșel, a doua oară când menționez ceva despre Gazetă pe blog, așa că voi, cei care mai frecventați locurile astea pustii și care mi-ați rămas fideli mai aruncând un ochi pe aici, deși v-am dezamăgit constat atâtea luni de absență (până și gândul că existați este, să recunoaștem, o sforțare a zeului optimismului), voi s-ar putea să nu prea știți despre ce este vorba.

Este asta o idee a unor oameni care vor să promoveze literatura românească, oferind ajutor tinerilor scriitori, dar pe lângă textele lor conține și interviuri și povestiri ale marilor, recenzii (precum a mea), diverse articole și povestiri.

Numărul 10 conține un interviu luat lui Liviu Radu, povestiri, recenzii de carte și film și o prezentare a Ninei Munteanu, scriitoare canadiană de origine română care va publica și în România la Gaudeamusul de anul acesta și care va colabora cu Gazeta.

Enjoy și sper sincer să ne auzim mai des.

Să dansăm cu dragonii

Posted in Uncategorized on 16/07/2011 by Silvana

 

 

 

Ce pot să spun? Cam mare. Nu în sens de pagini, asta niciodată. Aș fi vrut să fie scoasă în două volume. Și acum, mă întreb, cât va mai trece până la următoarea? :-S (dar mai ales, cât va trece până o voi termina?)

P.S. Are 959 de pagini.

Bookfest si premiile Galileo. Şi Millennium Books

Posted in Uncategorized on 27/05/2011 by Silvana

Sâmbătă28 mai ora 14, la standul Editurii Millennium Books are lor decernarea Premiilor Galileo. Odată cu acest eveniment, se va lansa şi Antologia Premiile Galileo, care conţine toate povestirile nominalizate şi fragmente din cele 5 volume propuse pentru finală:

Tot atunci şi acolo, prietenii de la Millennium Books ne pregătesc o groază de surprize – lansează multe cărţi, autori numai unul si unul, străini şi români: Glen CookJohn ScalziLiviu RaduMichael HaulicaCosti GurguBogdan Teodor Bucheru etc. Aşa că nu rataţi momentul, esenţial pentru SF/Fantasy/Horror românesc şi nu numai.

Mai puteţi găsi şi romanul cu care Oliviu candidează la Premiile Galileo pentru Cel mai bun volum de proză 2010, apărut la Editura Vremea:

“Mânie, dragoste, raţiune, frică… între zidurile mohorâte ale Castelului de Lauras, un grup de nobili îşi caută disperaţi salvarea – în timp ce în bezna coridoarelor, torţele tremurânde luminează însemnul omului-lup…”

Dacă nu aveţi cartea, luaţi-o. E bună. Pe bune.

Mai puteţi găsi

Autori unul şi unul. Pe lângă ei, Oliviu Craznic cu Ultima clepsidră, o poveste despre criminali în serie şi un oraş rămas – la propriu – în criză de Timp. Plus o investigaţie criminalistică şi un arhonte simpatic (la modul dark).

Apoi:

Şi ca să terminăm cu bibliografia – astea nu le găsiţi la târg, dar le puteţi citi on-line:

Prima poveste din ciclul Cer incendiat: Ermengaarde Saga, în care frumoasa eroină ne arată exact cu cine avem de-a face, o puteţi citi în cadrul serialului literar on-line Cele 1001 de scorneli ale Moshului SF, coordonat de celebrul Ştefan Ghidoveanu:

http://moshulsf.wordpress.com/2011/04/26/exclusivitate-%E2%80%9Emoshul-sf%E2%80%9D-proza-de-oliviu-craznic/

Şi, în sfârşit, în Gazeta SF a amicului SagyTrecătoarea – legiunile romane dau într-un defileu peste ceva neaşteptat… şi, desigur, fatal. În mai multe sensuri.

http://fanzin.clubsf.ro/2011/05/trecatoarea/

AHAHAHA:X

Posted in Cărţi on 25/05/2011 by Silvana

Genial. Click. Superb. Am văzut modelul Tronului de Fier prima oară când mă uitam, dacă îmi amintesc bine, la makingul serialului, dar nu mi-am închipuit un moment că vor aduce așa ceva la Bookfest. Nemira știe ce face :X Mai jos este un articolaș cu ofertele și reducerile de la târg, care mi se par destul de puține; rămân la varianta cumpărării de pe net și mersul la sediu, chiar dacă îmi amintesc cu drag de… durerea pe care o simțeam în umeri când trebuia să car toaaate acele plase cu toaaate acele cărți, însă atunci nu mă uitam la bani și în principiu bugetul era aproape nelimitat. Frumoase vremuri, dar nu am reușit să citesc toate cărțile de la Gaudeamusul de acum un an și jumătate, deci tot degeaba. Am văzut azi Urzeala în format hardcover, întradevăr, coperta e frumoasă și cartea în sine e mult mai rezistentă decât cele în vechiul format, dar eu sunt adepta stilului clasic Nautilus și mi-ar părea rău ca atunci când o să apară, Dansul dragonilor să fie în variantă hardcover, ar fi o discrepanță oribilă în bibliotecă. Și nu cred că sunt singura care simte asta. Totuși cred că asta se va întâmpla :-<

Mă îndoiesc că o să plec cu multe plase, însă mai sunt cărți pe lume și foarte multe deja acasă, necitite. Dar voi fi la lansări și voi inspira aerul care, dacă ar fi cercetat, nu ar arăta că e diferit, poate concentrația de sudoare ar fi destul de mare, dar pentru un… fantasy junkie este unul dintre cele mai dulci… aere.