Cozia.

Cum poate un lucru construit acum şapte sute de ani să sfideze timpul şi să ajungă aici, acum în 2009, intact. Ce mâini moarte de sute de ani au pictat inscripţiile de pe pereţii Mânăstirii Cozia? Ce bărbat şi-a trecut limba peste buze într-un gest pe care îl facem şi noi zilnic, cu deosebirea că el se uita la pereţii mânăstirii proaspăt vopsiţi, sclipind uzi? Cine a strigat pentru un prosop ca să îşi şteargă transpiraţia în mijlocul unei picturi care astăzi nu poate fii restaurată? Cum suna sunetul paşilor oamenilor acum aproape şapte sute de ani în acea mânăstire şi ce picătura trecea prin Olt atunci privind mânăstirea cum şi eu priveam râul azi?

Legea consevării materiei a lui Lavoisier spune că nimic nu se creează, nimic nu se distruge, ci totul se transformă. Gândindu-mă la asta şi presupunând că o parte din apa de acum şapte sute de ani există şi acum, mă gândesc că… o picătură din această lume a trecut prin Olt în anul 1388 când s-a inaugurat Cozia. Dacă aş bea-o.

Ceea ce m-a minunat a fost Oltul. De unde vina atâta apă. Cum poate fi atâta apă adunată la un loc, negândindu-mă că am văzut la viaţa mea şi marea. Cum poate curge atât de repede şi primul meu gând a fost la Stăpânul inelelor şi la călătoria lui Frodo de la sfârşitul primului roman, când, împreună cu Sam au plecat singuri pe acel râu, spre Mordor. Poate mă credeam un fremen de pe Dune, cu un distrai pe mine, pe o dună. Ei bine, chiar eram cocoţată pe ceva.

Pereţii erau zgâriaţi de sute de fiinţe, sute de ani, care şi-au încremenit amintirea în neant, crezând că cineva se va gândi la ei, crezând că astfel devin nemuritori. Sau poate au făcut-o din exces din nesimţire. Cert este că, încercând să descifrez zgârieturile am citit un nume de femeie – îmi pare foarte rău că nu l-am ţinut minte – dar anul m-a şocat. 1915. Era aşa „Numele – 25 (lună-cred că era octombrie) – 1915”. Primul război mondial, Dumnezeule! Cineva a trecut pe aici, atunci, şi poate apoi a murit. Primul război mondial. 1915. Şi acum mă gândesc că această mânăstire a trecut prin 1475, 1507, 1572, 1589, 1598, 1610, 1789, 1815, 1914, 1942. În fiecare an s-a întâmplat ceva de care istoria îşi aduce aminte. Waterllo, Nantes, Cesare Borgia, razboaiele mondiale, Noaptea Sfântului Bartolomeu…

Cine îşi va aminti de ei? Cine erau? Am zgâriat şi eu cu cheile, dar afară, pe o piatră jos – o flacără care are o semnificaţie importantă, foarte importantă pentru mine şi textul „Ai terminat-o?” Peste un an, doi, trei, patru cel mai sigur, îmi voi aminti şi voi scrijeli un da. Am mai ascuns o piatră la intrare, înfăşurată într-un fir de iarbă. Va rezista? Cât de copilăresc e gestul, la fel ca toate zgârieturile de pe pereţi.

Anunțuri

2 răspunsuri to “Cozia.”

  1. Faci niste descrieri foarte frumoase:)
    Am citit Indicii Anatomice inainte de Atac in biblioteca si mi-a placut foarte mult si ea (fac parte din cartile pe care le-am cumparat de la bookfest)

  2. izell Says:

    Sper sa gasesc piatra aceea. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: