Vâlcea.

Vâlcea! Ce cuvânt care ţipă în mintea mea de fericire. Nu, nu mi-a plăcut dintotdeauna, iar acum fac o paranteză care trebuie făcută pentru a explica cele ce urmează. „But the hearts of men are easily corrupted” Tolkien, ai simţit adevărul.

O mare parte din viața mea a fost dusă în ignoranţă şi cotidian, în aceleaşi lucruri făcute zilnic, lucruri atât de simple încât mare parte din ele le-am uitat. Crescând, m-am schimbat. Şi în vreme ce eu cea ignorantă priveam lucrurile având aceeaşi simplă viziune, cealaltă eu, care experimenta şi care se dezvolta tot mai mult, fura din viziuna altora, încercând să îşi creeze una proprie. Iar aici e vorba de Flavia, sora mea. Şi-a înfiripat idila în acest punct de pe hartă şi din visurile ei mă hrăneam şi eu. Şi, în timp ce ea căuta altceva la Vâlcea, eu căutam libertatea pe care ea o preaslăvea şi o iubea. Şi am luat din viziunea ei şi propria mea gândire s-a schimbat. Se poate numi corupere, evadare sau evoluare?

Şi am iubit şi eu – parcul cu porumbei, porumbeii, Zăvoiul, capela, munţii, pădurile, aerul, pe Frida, câinele lup care mi-a demonstrat că ştie să apere, Picky, alt câine, librăria de jos şi micile cărţi de acolo, mingile de plastic care săreau şi, printre altele, amintirea unei relaţii de „verişorime” cu cineva cu care aş fi putut avea multe în comun… Iubeam nopţile în care mă trezeam şi ieşeam pe balcon să privesc oraşul, munţii din depărtare.

Trei dintre ele au dispărut. Când vor dispărea alte trei, îmi vor lua o parte din copilărie.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: