Acasă?

Întoarsă în București si simțind mirosul de… București (citez din ASOIAF :X Dacă ai nasul fin, poți mirosi și trădarea – să sperăm că nu e cazul), îmi doresc să mă întorc la țară deși, recunosc, nu am plecat prea fericită. Trezitul la opt dimineața și întrebarea ”Vii la țară?” în primele zece secunde, înainte să se dezmeticească omul bine poate convinge multe minți. Așa că unu-doi-trei scoală, fă bagajul și șterge-o.
Dar a meritat, da, a meritat. Sunt sigură că partea romantică a fiecăruia dintre voi se gândește că e SUPER să stai într-un hamac, noaptea, când este atât de cald cum este de obicei o noapte normală de vară. Când te legăni ușor într-o parte și în alta – probabil ascultând și muzică și visând. Întuneric aproape total (stelele și puținele surse artificiale de lumină)… ei?
Dragii mei, deschideți ochii și puneți-vă o pătură pe voi! Mâine vă treziți cu cel puțin treizeci de înțepături de țânțari. Dar una peste alta merită. Urăsc cu toată ființa mea insectele astea. Și măcar dacă s-ar fi ospătat în tăcere, nu să mă gâdile când se așează pe mine. Whatever.

Alt lucru frumos e că m-am urcat în copac și am privit, ascultând muzică (toate lucrurile importante le-am făcut cu căștile în urechi), apusul. Și era soarele atât de roșiatic, de frumos, de… soare. E logic că multe culturi l-au zeificat. Hello, Ra! Totul în copac a fost vis, trecând peste micile divergențe între mine și mama (Mă simt mai în siguranță dacă ești jos!). În ultimele momente am pus Forsaken – Within Temptation – o melodie superbă – și cu cât înainta, cu atât soarele dispărea mai mult. Atunci când s-a terminat… a apus complet, înghițit de norii de la vest. Ca într-un film american, atât de real, real, real!

Aceste două lucruri – hamacul și apusul – au fost cele mai demne de luat în calcul. Am mai făcut un model din glet, o barcă cu față de dragon cu o persoană înăuntru și un pui pe lângă, intitulat Saphira și puiul – variantă apă. O să încerc să bag și niște poze… când o să îmi inving lenea de a lua aparatul.
Am dat mâncare la păianjeni, fugit după șopârle… dar intru în detalii.

Înapoiată acasă am descoperit o săptămână plină în față 🙂
P.S. – ce sfârșit patetic. hahaha!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: