Dream 1

Am avut și eu un vis dubios după părerea mea și foarte real. Nu, nu era cu școală, nu cu avioane și morți… dar cu un castel în rolul principal:)) În vis țineam un ochi închis pentru că eram conștientă de faptul că e un vis și știam că dacă deschideam ambii ochi mă trezeam.

Secvență 1. Ziua. Evadam de… acasă, cu o fată de vreo 11 ani, mică, blondă și nu e vina mea că arăta mai mică de 11 ani:)). OK, sărim pe fereastră și când să sărim și gardul de la grădină o văd pe soră-mea și cobor speriată, crezând că ea făcea parte dintre băieții răi. Mă asigură că nu e adevărat și îmi dă 50 de bani, pentru că într-un fel sau altul știa că trebuie să fac o călătorie de mari proporții și voia să am bani de mâncare. 50 de bani :|. Mdeah. Pleacă și sar gardul, apoi o ajut pe fetița de lângă mine. Încep să fug cu ea, dar nu fac mai mult de 10 pași și mă trezesc noaptea în mijlocul străzii – înspre Big, unde e amenajarea aceea cu verdeață pe care scrie Sectorul 4 – , în încercarea de a zbura, cu convingerea fermă că trebuie să ajung – și acum vine partea pe care pun cel mai mare accent din tot visul – la castelul Santagar.

Secvență 2. Dar mai întâi trebuia să mă desprind de pământ și pentru a face asta săream pe stradă cu brațele depărtate pentru a-mi da un impuls. Imaginați-vă la 2 noaptea o nebună care face ca balerina în mijlocul străzii, ferindu-se de mașini. Fetița făcea la fel. La un moment dat îmi dau seama că mașinile care trec pe stradă nu mă lovesc și o pun pe fetiță în cârca mea spunându-i ”Pune brațele în jurul gâtului meu, dar nu mă sufoca.” Mă apuc cu mâinile de partea din spate a unei mașini și mă trage după ea, eu când târșâindu-mi picioarele pe asfalt, când cu ele în aer. Era atât de real încât simțeam inerția, aerul vâjâind pe lângă mine, presiunea din mușchii mâinilor. Asta îmi dă impulsul de care aveam nevoie. Mă desprind și mă ridic de la sol, uit de prezența fetiței în spatele meu și zboooor. Sus de tot.

Secvență 3. Acum, cei care știu locul, imaginați-vă că faceți dreapta de la Big și acolo unde ar trebui să fie piața găsiți o pădure, un câmp și munți. Mda.. așa era la mine. Aterizez – trebuie că am aterizat, chiar dacă nu îmi amintesc faza – și cu fetița de mână merg pe micuțului drum de la marginea pădurii. Porțile visului încep să se zguduie, căci ochiul închis vrea să se deschidă și mă tem să nu mă trezesc. Mergând, dau peste niște țărani care creșteau porumb. Mă apropii văd că sunt de fapt oameni-șopârlă, cu pielea verde și solzoasă, dar atrăgători în felul lor. Era la apus, iar cerul era roșiatic. Îmi amintesc și cu ce erau îmbrăcați :D.  La picioarele mele văd un câine, care era de fapt câinele de la Vâlcea – Picky -, mai departe o căsuță albă drăguță și în ultimul plan, superbă imagine chiar și în vis, un castel alb, strălucitor, care pare sculptat din munte. Mă îndrept către tipii care își întrerup munca și mă privesc. Când calc pe iarbă din ea sar niște șopârle. Mă uit la două dintre ele și pe una o recunosc ca fiind iguana și exclam ”Hei! astea nu cresc la noi în România!”

Recunosc castelul ca fiind acela la care trebuia să ajung – nu știu de ce – și îi întreb pe oamenii-șopârlă – ciudat cum de știam cum se numesc – ”Vreau să ajung la castelul Santagar. Cum intru?” ”Nu poți pentru că atunci când Picky simte ceva fuge și trebuie să fugim și noi după el.” Se pare că era bântuit, iar Picky simțea fantomele:)).

Eu insist cu castelul iar ei – sau mai degrabă el, un tip blond care semăna cu protagonistul din Eragon – spune ”Nu poți intra acolo decât dacă ai sânge albastru.” =)) Iar eu spun ”Dar am!” și de nervi îmi deschid ambii ochi și mă trezesc…

Mi-am stors juma de oră creierii întrebându-mă de unde îmi venise numele de Santagar. ASOIAF – numele unei familii. Dar ceea ce nu înțeleg e cum l-am putut visa când eu nu l-am luat în seamă niciodată și ultima oară când am dat de el a fost acum un an și jumătate. A sign from God. A new source of inspiration.

TN-The_Eyrie

Și nici nu am spus toate detaliile. Hai, săriți pe mine că nu am altceva de făcut decât să îmi povestesc visele pe blog. 😦 >:P. Și mai ascultați și asta, e foarte marfă.

Anunțuri

3 răspunsuri to “Dream 1”

  1. Subconstientul, Silvana. Nu trebuie sa-l iei in seama, cand ii vine subconsitentului sa iasa la lumina nu ai ce face 🙂

  2. antonia Says:

    si eu visez de trei zile niste chestii tare ciudate din care am luat numele (existente intamplator in vis) de Lorrien (care e o tipa tare dragutsa o satsi pov eu )shi inca 2 plus o moneda .Ma lovit inspiratsia datorita lor:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: