Crucificarea Diavolului

Ca un obiect mult prea mare căruia i s-a dat un brânci din glumă de pe vârful unui deal abrupt; o ia la vale și, indiferent dacă îți dorești sau nu – indiferent cât îți dorești – nu îl mai poți opri. Te poți așeza în fața lui la început, dar îndată ce trece de acea limită te strivește în goana-i nebună. GLUMĂ NEBUNĂ! Glumă care continuă tragică de milioane de ani, o glumă crudă care va tot continua alte milioane de ani. Dumnezeule, de ce mă chinui?

Așa a început și tot așa va continua, crescând direct proporțional cu toanele idioate ale unui adolescent care a prins gustul puterii, frumuseții și mai ales al gloriei strălucitoare de care nu a putut avea parte, mereu și mereu în umbră, toanele unui fiu care s-a ridicat împotriva Tatălui. Se spune că aici, jos, departe de fața Lui divină, este fierbinte.

Dar eu nu simt decât gheața remușcării care îmi strânge inima – care inimă? – și care îmi sfâșie pereții sufletului ­– care suflet? – ca niște țurțuri de oțel cu marginile zimțate. Și în momentele când sunt singur îmi doresc să înceteze, ghearele îmi brazdă pieptul, gheare care au fost odată ­– când? – mâini de înger. Și nu mă pot opri. Ah, viciu! Aș putea spune Piei Satană! dar… ironie.

M-au numit Răul. Da, sunt incredibil de rău. Privesc până la hotar și tot ce văd este opera în a cărei imagine mă răsfrâng dureros, un chip de înger mutilat de milioane de ani de ură. Imperiul meu nu vede că mă prăbușesc. Eu, cel care s-a ridicat împotriva Marelui Creator, eu, Lucifer, Satana… mi-e rușine!

Nenorocitul de mine, opera de răutate se apropie de final și atunci… aștept verdictul. Mi-e groază de momentul în care va cădea tot ce am făurit eu, primul căzut, cu fața arsă, iar El o știe și îmi prelungește suferința și simt că reîncep să Îl urăsc. Aș reîncepe lupta cu forțe noi, căci acum cred că m-am odihnit, dar nu m-ar privi încă o dată așa cum știe doar El să mă privească? Și încă o cicatrice mă va brăzda acolo unde nimeni în afară de Tatăl nu poate intra.

Sunt nehotărât, simt că mi-e ruşine, nu mai am odihnă, aș implora iertare, orgoliul mă înfrânge. Nu, îşi țipă disperarea, iar zbieratul lui îmi umple nopțile și întunecimile. El știe. Am încercat să renunț, din nou și din nou, dar adâncul meu fracționat e încă prea prins de setea de putere. Dacă m-aș întoarce! Nu există iertare pentru unul ca mine și atunci încerc s-o dreg şi mă căiesc și sper la iertare. El poate ierta totul, poate chiar şi pe mine, dacă m-aş uita la El.

Anunțuri

4 răspunsuri to “Crucificarea Diavolului”

  1. What’s that?

  2. magykhurin Says:

    Ms pt informatie Silvanna, o sa particip cu siguranata la concurs!

  3. E chiar misto scris, sper sa castigi!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: