THE WINTER IS COMING

Se putea să încep un asemenea articol fără să citez din Martin? Nu.

Unde a fugit timpul? Cât de repede au trecut aceste trei luni. Unde e acum Mirică și oare va preda la 8A? Nu că aș vrea neapărat să știu. Profa de mate s-a pensionat. La naiba, diriga, draga noastră cea mai bună doamnă diriginte, s-a pensionat. Când a fost acel 10 iunie și când am cântat ”Tânăr vreau mereu să fiu!!” și ”I tried so hard and got so far/But in the end it doesn’t even matter/I had to fall to lose it all/But in the end it doesn’t even matter” ? O, nu, nu vreau să spun că regret că nu mai sunt în 194 ”Marin Sorescu”. Regret doar… nu știu… faptele trecute? Faptul că nu va mai fi niciodată un din nou? Că nu știu cum se vor schimba lucrurile în viitor? Că nesiguranța unui mai rău mă face să îmi îndrept privirile către ceva ce nu mai poate să fie. No, nu vă iubeam, stați liniștiți, dar mă obișnuisem. Cu Badea… cu mișto-urile lui Neto… cu mirosul profei de mate, o, Doamne… cu testele lui Mirică… cu Răzvan și cu certurile eterne dintre mine și el… cu păpădiile, cu urletele Simonei și cu orele de sport în care nu făceam nimic sau citeam, cu acel ”Tramvaiul merge pe sub șine” al meu de la germană, cu tezele și acel ”Da, Maria, spune la toată clasa că trebuie să pună titlu la exercițiul cinci”, cu bătaia pe paie și ”Ne ascultă la chimie?”, cu ”Îmi faci și mie desenul cu perspectiva?”, cu ”Pot să iau și eu?” sau ”Dă-mi și mie tema”, cu ”Ne amintim cum ai fost în clasa a VI-a” sau ”Vreau și eu PSP-ul”, cu legumele lui Badea și cu ”Ai mai scris?”:X – asta o să mai fie:D. Sau când a început să plângă biata de ea în clasa a VI-a, minune minunată! Cu obsesia mea pentru stickmani. Clasa a VII-a când stăteam în penultima bancă de pe mijloc – câmp vizual zero – și citeam în aproape fiecare oră și așa terminam cam o carte pe zi. Profu’ de civică dintr-a VII-a. Diriga care se temea – frate, se temea – să nu luăm note mici la teze. Cu ”Dacă tăceai, filozof rămâneai”.

Cum să vină liceul? Eu? Liceu? Când au trecut acești 8 ani. Atâtea amintiri. Faza când Ioana a scris ”Lasă-mă în pace, nu sunt în zăpezile mele!” în compunerea din clasa a III-a, lucru care m-a impresionat, de asta l-am ținut minte. Și îmi amintesc că îmi era frică să nu mă rătăcesc prin școală… mă gândeam că niciodată nu îmi voi aminti unde este clasa. În clasa a IV-a, când am fost în Echipa Violetelor, la naiba :)). Clasa a V-a și a VI-a le las, sunt traume. Dar alea mai frumoase sunt din ultimul an. Și mai ales banchetul care a fost genial, mulțumiri surorilor Cos și Anto, Anto și Cos:D. A fost vis. Rai. Și a trecut ca o rachetă.

Mai sunt 18 zile. 😐 18 zile. Gata cu gimnaziul. Și eul meu se pliază pe pereții timpului care îl îndreaptă scârțâind spre… uuu, liceu. Și iarăși patru ani. Care vor trece repede, repede, căci, până la urmă, acel prezent va conta, prezentul în care mă voi întreba din nou, cââând naibii au trecut patru ani??

Hihihi, câte se pot întâmpla până atunci :D. A, peste patru ani va fi 2012. Băi, bine s-a nimerit! Abia aștept.

Cum s-au îngălbenit frunzele din copaci. Și cât de verzi erau odată.

Anunțuri

5 răspunsuri to “THE WINTER IS COMING”

  1. magykhurin Says:

    Inca doua-trei articole din aste si… nu stiu, probabil o sa cad total in melancolie! THE WINTER IS COMING… cred ca nu te-ai referit numai la anotimp! Si citind asta ajung sa ma gandesc inevitabil la scoala, liceu! AHHHHHHH! De ce nu putea vacata asta sa mai duteze cateva luni… nici nu am simtit cand a trecut! App, la ce liceu ai intrat si la ce categorie? Filologie?

    • Colegiul Național de Informatică Tudor Vianu și are doar profil real.

      M-am gândit la Martin:)) și la liceu… și la toamnă. Și la familia Stark din ASOIAF :))

  2. magykhurin Says:

    *dureze

  3. antonia Says:

    doamne divin silvana cred ca noi cumva comunicam telepatic.
    secretul
    nu stiu
    dar e exact ceea ce cugetam eu acum cateva zile
    sa intri in cu totul alta … lume ji sa te obijnuiesti cu altsii ji amintirile despre clasa trecuta sa se amestece in timp shi sa te faca sa vrei inapoi pentru ca nimic nu impiedica subconstientul sa compare ji…sa te faca satsi para rau ca nu teai mai integrat la fel de bine in peisaj…
    am luato razna:))))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: