Windows is startig up – tragedie în câteva acte. ACTUL I.

Astăzi postezi primul act. Mâine al doilea, poimâine al treilea și tot așa. Bineînțeles, dacă le termin. Pentru cea care mi-a propus să fac articolul ăsta, primul act nu o să fie prea interesant – ea apare în al doilea sau chiar al treilea, dada – dar ce să-i faci, o zi începe cu începutul.

P.S. – Mulțumiri pentru titlu 😉

Windows is starting up… – Tragedie în câteva acte

ACTUL I

(O cameră luminoasă bine mobilată, ușă în fund și în față două ferestre mari. Două birouri.)

Scena I

MAMAIA, încântată nevoie mare, intră în cameră cu tava cu mâncare și o pune pe primul birou; SILVANA încă în pat, cu plapuma peste față.
MAMAIA (punând tava pe birou): Trezirea! Trezirea! Ce e azi?
SILVANA (pe un ton aproape nervos): Apocalipsa! Paișpe’ septembrie!
MAMAIA: Vai, nu spune așa. Mănâncă până nu se răcește mâncarea.
SILVANA: Abia ai pus-o pe masă!
MAMAIA (culegând papucii de pe jos): La ce oră începeți?
SILVANA (ridicându-se din pat și deschizând PC-ul): La doișpe’.
MAMAIA: Ooo, ce devreme. Trebuie să pleci la unșpe’. Grăbește-te, mai e puțin și trebuie să pleci.
SILVANA (benoclându-se la ceas): Este… nouă și patruzeci și patru de minute.
MAMAIA: Ai, ai, ai. Ce repede trece timpul!

Scena II

SILVANA (fugind ca un gușter prin casă): Unde sunt pantalonii ăia trei sferturi?
MAMAIA: Care?
SILVANA: Ăia pe care nu îi mai găsesc de două luni. Pe care i-am luat la Vâlcea.
MAMAIA: Nu știu, caută-i, trebuie să fie pe aici.
TATAIA (bătând ceremonios în ușa deschisă de la sufragerie, cu o față de nevinovat întipărită pe față): O-hooo, permiteți-mi să îmi scot pălăria în fața voastră. Ce mai face nepoata mea elevă în… Tud… Va…vi… ah, că îmi scapă! Cum îi spune?
SILVANA: Vianu.
TATAIA: Aha… Vianu, da. Și ce faceți dumneavoastră?
SILVANA (țipând din încăperea alăturată): Îmi caut blugii!
TATAIA: Aha. Și… aveți nevoie de fonduri?
SILVANA: Întotdeauna e nevoie de fonduri.
TATAIA: Și cam cât credeți că… ar umple… pușculița…
SILVANA: 10 lei pentru început.
TATAIA: Ze-ce lei? Păi… să vedem. Cinci, șase, șapte… opt, cincizeci, aș! Uite aici o bancnotă de zece.
SILVANA (țipând din fugă): Mulțumesc!
TATAIA: Eu vă spun la revedere, trebuie să mă întâlnesc cu profesorul de istorie în parc peste… trei minute.
SILVANA: Te-ai împăcat cu el?
TATAIA: Da, de unde? I-am împrumutat o carte mai demult și merg să mi-o dea înapoi. Când eram eu la seminar și ne împrumutam din când în când cărți unii altora… niciodată, mă auzi, nici-o-da-tă nu s-a întâmplat să păstreze unul din nou vreo carte. Și acum să îți spun o vorbă. Era un om care avea o bibliotecă impresionantă la el acasă. Dar avea un… îi spui defect, îi spui altfel, cum vrei tu. Deci avea un defect: nu împrumuta niciodată cărți. Și într-o zi vine la respectiv un prieten. Dă-mi și mie cartea asta, dă-mi și mie. Și el zicea mereu nu. Știi de ce? Pentru că biblioteca lui era formată din cărți pe care nu le-a mai dat niciodată înapoi. (Bătând-o pe umăr) Hai că eu te las că deja am întârziat. Ană, când vii acasă?
MAMAIA: Când o să pot, ce mă freci la cap atâta?

Scena III

MAMAIA: Ce iei?
SILVANA: Metroul. La Brâncoveanu mă întâlnesc cu niște tipi slash tipe.
MAMAIA: Cu cine?
SILVANA: Cu două surori, Antonia și Cosmina, cu o fată care a fost cu mine în unu-patru, Ioana, apoi cu un tip Cătălin cu care vorbesc mult pe mess și cred că mai vine un băiat, prieten de-al lui. De la Victoriei o luăm prin parc. Putem să o luăm și cu o sută treizeci și unu, dar e mai frumos prin parc.
MAMAIA: Și cât faceți până acolo?
SILVANA: Patruș’cinci de minute.
MAMAIA (privind cu un ochi critic): Nu îți stă bine cu părul așa în toate părțile. Prindeți-l într-o coadă, aici, sus. Arăți neîngrijit. Ai făcut o mare greșeală să nu ți-l prinzi când ți-ai făcut buletin. Leagă-l… dă-mi să te ajut.
SILVANA: Lasă-mă, nu vreau să îl prind.
FLAVIA (intrând grăbită în sufragerie cu o pereche de blugi în mână): Nu, nu, nu. Lasă-l așa. Pune placa în priză.
SILVANA: Știi unde sunt blugii trei sferturi?
FLAVIA: Ia-i pe ăia noi ai mei.
SILVANA: Ăia pe care ne-am certat ultimele trei săptămâni?
FLAVIA: Da, ăia. Mă lași să intru pe mess la tine?
SILVANA: Ținând cont de circumstanțele actuale, de starea războiului din Irak, de soarele de afară, de casca…
FLAVIA: Zii odată!
SILVANA: Da!
FLAVIA: Fă-ți părul.
SILVANA: Dar îmi place așa cum e.
FLAVIA: Fă-ți-l când îți spun că mi-a venit o idee.
SILVANA: Ai văzut cerceii?
(Tăcere.)
SILVANA: Ai văzut cerceii? Azi, te rog!
FLAVIA: Ai puțintică răbdare. Ăăă… nu, nu i-am văzut. Nu ți-i lua.
SILVANA: Curat…

Anunțuri

10 răspunsuri to “Windows is startig up – tragedie în câteva acte. ACTUL I.”

  1. magykhurin Says:

    Ha, si mai spui ca nu iti place dramaturgia! Eu am ras, nu am ce zice. O raza de soare intr-o dimineata noroasa(serios, chiar e noroasa, cred ca nici nu sunt 20 de grade afara). Si sperand ca nu va incepe ploaia astept continuarea. Cine stie, poate intre timp ajungi sa-l placi pana si pe Caragiale :)) Glumeam…

    • păi da nu îmi place. Dar decât să fie narațiune unde m-aș fi întins mult mai mult și, acu’ știi și tu, îs ocupată cu altceva ;;), mai bună e forma asta, că tot mult o să îmi ia.

  2. cosmina Says:

    wow uite ca asta stie ji cum ma cheama deja… ma refer la fereastra cu ‘lasa un raspuns’ .. asha.. mersi silvana pt atentsia acordata.. unei nebune.. :)) imi place muult mai ales faza cu drama :)) >:) cred k o sa fie drama ji pe 14.. cu celalalt sens.. mda da foarte buna asocierea.. :)) drama-drama .. SUPER :X:X abea astept sa vad cele multe acte care o sa mai urmeze :X mersiiii >:D:D:D:D::D::D:D< aproape team ajuns :))

  3. Ahh ce prima zi frumoasa de scoala:))

  4. Apocalipsa!!

  5. Gilda Says:

    foarte tare fraate…silvana idem magykhurin in kurand o sa incepi sa il placi shi pe caragiale….tine-o tot asa:>

  6. adriyann Says:

    Foarte tare!Postează și cealaltă parte.Sunt curios ce se întâmplă în continuare 😀

  7. tibishcovic Says:

    nice…sunt un fan al tau;) chiar te pricepi…

  8. Flavia Says:

    SUPERB! Mi-ai luminat ziua cu aceasta postare. Daca iti mai aduci aminte din trecut, mai scrie. Mai scrie de fapt si din prezent. Este minunat! ♥

    • glumești? ce-ti place la postul ăsta, nici măcar nu am putut să citesc tot. Mi s-a făcut pielea de găină.

      Dar o să mai scriu, măcar pentru tine. sper.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: