Toate drumurile duc la Roma

Azi, după o încântătoare plină de nervi zi, alături de cineva timp de patru ore undeva foarte departe, lucru care s-a ales cu nimic, am bătut recordul personal și m-am rătăcit pe un drum arhicunoscut. Ei, după ce miercuri făcui prima mea comandă de cărți pe numele meu – heheee, am paișpe’ ani – și vineri veni confirmarea, azi a venit coletul.

Și la ora 3 când am ieșit din scara blocului cu cineva și am dat cu ochii de fișă aș fi putut să îmi bag picioarele și să aleg să iau coletul atunci și să rămân acasă decât să merg până în Militari. Mda. Ei bine, nu am făcut-o. Așa am pierdut o zi întreagă și când m-am întors fuga fuga cu gândul la cărți, am ajuns cu o juma’ de oră înainte să se închidă Poșta. Bine, nu aveam chei, nu era nimeni acasă, așa că sus până la bunici ia cheile, întoarce-te, deschide ușa, ia-ți buletinul și dă-ți seama că cineva a lăsat calculatorul deschis. Băi, cât de greu e să dai START – liniuță dreapta – Shut Down? Este grei. Da, grei, grei.

Se face fără 20. Aaa, fugi! Ies din casă și în loc să o iau pe o anumită străduță, o iau pe o alta, în dreptul căreia era o clădire albastră și o sală de fitness, la 10 metri distanță de original street. „Băi, stai că nu e asta. E prea împuțită. Lasă, nu mă mai întorc că ajung eu, fac dreapta. Toaaate drumurile duc la Roma.” Dar nu au dus. Așa că, fără să îmi dau seama, evident, reușesc eu să fac un ocol mare mare și să mă întorc în fața străduței de unde am plecat:)).  „Nu vă supărați, aveți un ceas?” „Avem, avem. Este… șapte și cincizeci.” „Mulțumesc!” Și cincizeci. Încă zece minute. Ajung?… Ajung? Măresc pasul. Ajung?… Îl măresc din nou. Legile lui Murphy. Hai că ar fi tare să ajung cu un minut după și să nu mă lase alea de la Poștă că au terminat pe ziua de azi. Ajung?… Shit. FUGI!

Și ajung la timp:D. Am luat două cărți de Stephen King – și acum mă întreb eu, de ce oare doar două la câte reduceri sunt la Nemira – și anume Misterul regelui – despre scris și Christine. Părerea? Christine e mai groasă decât credeam – nu mă plâng – și Misterul regelui e mai subțire decât credeam – și mă plâng.

Și acum câteva întâmplări a la drum Militari. În sfârșit după patru ore cineva alege să se smulgă cinci minute de la treaba lui cineva și să îmi arate și mie cum naibii ajung acasă. Aud, bag la cap și mă îndrept spre stația de autobuz. Și cum merg eu cu iPod-ul mort – bine că mi-am amintit:D – vin doi tipi cu mașina. Suuuper. „Hei, fata, am văzut că prietenii te-au părăsit și e urât să mergi singură.” Așa și ce problemă ai tu cu asta? „Vino cu noi.” Bla bla bla. Mă crezi idioată? Serios. Cu ce te aștepți tu, o, biet ignorant, să te alegi din asta? Am fluturat mâna și am zis un PA! sonor. O, asta mi-a plăcut. Mai zic ceva tipii și eu „Băi, chiar nu aveți ce face?”. Și scap de ei.

Și la stație, asta m-a binedispus – mă întâlesc cu profa de germană:D. Știți acel feeling pe care îl ai când vezi o persoană cunoscută cu spatele și o recunoști din prima? Da. Eu mă uit la ea – eram în spatele ei – și se întoarce. Măi, serios nu eram 100% sigură dacă ea era și sunt sigură că nici ea nu era – la câți elevi a avut, ce pretenții aveam eu să mă recunoască -, dar o întreb din ochi dacă e ea și ea mă întreabă la fel. Iiii, și ne salut săru’mâna – bună. Mă întreabă ce fac acolo, unde am intrat, ce limbi se fac. „Engleză germană sau engleză franceză.” „Și tu ai ales germană.” „Da” „Mă bucur” „Păi oricum franceză nu știu” „Aaa… oricum e bine pentru că ai să vezi, e mai bună germana.” A zis ceva de oamenii mai aleși care fac germană. Nu, nu, se referea în general. Și atunci se hotărește autobuzul să vină, așa că plec :(. Mai voiam să vorbesc cu ea. M-a binedispus.

Acum mă apuc de Misterul regelui. Coletul și profa de germană – pe care am uitat cum  cheamă, nu că aș fi știut. Aaa, ba da, am știu. Anne Marie? Așa ceva – mi-au îndulcit ziua. Cineva mi-a acrit-o. O, se putea altfel? Eu sunt doar un hobby.

Anunțuri

10 răspunsuri to “Toate drumurile duc la Roma”

  1. magykhurin Says:

    Frumos post! M-ai lasat fara replica… ei, nu chiar asa, dar erai pe aproape :)) Doua lucruri am de spus:
    1. Ma mir ca nu l-ai pocnit pe timpul asa, la cat de temperamentala erai in acel moment!
    2. Credeam ca iti place Franta si ca o sa alegi franceza. Eu am ales franceza si engleza. Sunt surprins, dar oricum… succes la lecturat!

  2. Mulţi înainte. Sper să nu ajungi un beţiv al cărţilor ca mine. Ce bani am, dau pe cărţi.

  3. Eu, la din ce în ce mai puţinul timp liber pe care îl am, nu voi ajunge să-mi citesc toate cărţile decât în vreo două vieţi. Iar tu ca fată, mai ai nevoie de un rimmel, un gloss, o cremă, un parfum, un fond de ten… ştii tu mai bine. 😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: