Iarbă, majorat și nervi după o lungă absență

Nu am mai scris de mult, știu, dar timpul e suveran. Ultima carte e Maitreyi, acum multe zile. 7 ore pe zi din viață îmi mănâncă liceul și este și după-amiază. Dar cum de-a lungul zilelor s-au adunat câteva lucruri care merită povestite, mă simt datoare să scriu.

Cronologic, iarba a fost mai întâi, apoi majoratul și apoi realizarea faptului că mi-au tăiat pomii. Așa că voi începe cu iarba/gazonul/pământul. Lângă Vianu e un parc foarte frumos amenajat cu un gazon superb, alei asfaltate sau pietruite și copaci relativ întregi, spre deosebire de cei din fața blocului meu, bănci drăguțe pe care stau bătrânii mână în mână și își deapănă amintiri, mame cu copii – nu îmi plac copiii mici, dar lasă asta – bla bla bla ați înțeles ideea. Acest trio și momentele când mă întâlnesc cu el reprezintă cafeaua de după muncă. Nu știe nimeni mai bine ca noi cum e să stai pe iarbă, întinsă, că-i udă sau nu, înainte și după șase-șapte ore de stres mintal la liceu. Ador momentul când arunc ghiozdanul – literalmente – și mă așez cu capul pe el – sau nu – privind cerul și crengile copacilor care încearcă să îl cuprindă ca rama unui tablou. Și apoi caut stelele, dacă e seară, sau păsările, dacă e prânz. Din când în când mai ies niște exclamații „Frate, cât de bine e!” sau „Să memorăm momentul să ni-l amintim la mate.” O plăcere continuă nu ar mai fi o plăcere atât de mare dacă nu ar fi precedată de o neplăcere. Cu cât e mai mare neplăcerea cu atât e mai mare plăcerea de după. Și cum stăteam noi – eu, Cosmina și Antonia, în această ordine – pe iarbă vine un puști de cinci ani și se oprește în dreptul Antoniei. Eu: „Bună și ție!” El se uită la noi cu mâinile în șold, măsurându-ne, cum ați văzut – dacă ați văzut – în reclama aceea când intră pe o ușă mare un copil și iese pe o alta mai mică, cu umerii scoși în afară – reclama era la ceva cu creditele bancare, cred. Face un pas mare peste Antonia, dar nu destul de mare că se împiedică și cade peste Cosmina, iar noi începem să râdem și să râdem, asta după 2 ore de mate, 2 de chimie și una de bio. Ce contează că pământul era rece? Nici măcar nu erau furnici. Sau frunze moarte. Totul era verde, verde, iar norii erau iepuri și dragoni, sceptre și mâini. Da, drumul spre și dinspre Vianu este cea mai bună parte din fiecare zi. Revenim cu alte detalii.

Aștept să îmi dați comentarii cu „La mulți ani pentru soră-ta”. Nu voi spune că petrecerea a fost mai bună ca banchetul dintr-a 8a – departe de asta, mereu făceam comparații și îmi aduceam aminte. Am venit la zece și am stat până la unu, nu e vina mea că îmi era somn și eram obosită. „Te rog eeeeu, să staai toatăă. Petrecerea.” Mi-am descoperit un fan al blogului – am fost încântată:D. Bine, nu era de față, dar tot am aflat de el – adică de ea. Tortul era capul unui Mickey mouse cu urechile roș-albastre iar în mijloc poza lui Mickey cu Minnie și, în sfârșit, o coadă de șoarece de vreo douăzeci de cm. În general m-am cam plictisit, nu era nimeni de vârsta mea și se formaseră eternele grupulețe. În general nu îl contrazice însă pe chiar dacă. Existența lui în general presupune un chiar dacă (ora de logică :)) ). Ideea era că nu aveam subiecte de discuție comune, invitații erau din toate categoriile și strânși de peste tot, eu picând acolo drept sora sărbătoritei care trăgea cu urechea găsind câteodată o idee pe care să o dezvolte cu două-trei fete respectiv un băiat. Timpul a trecut destul de repede. Spun că a fost ok atât cât am fost eu – dar asta ascunde ceva.

Ajung acum la priveliștea dezolantă care îmi zgârie ochii când arunc privirea pe orice fereastră din casă. Ei bine, ei rău… MI-AU TĂIAT POMII!!! Cum adoram eu să deschid noaptea fereastra și să ascult muzică la căști, uitându-mă în grădină și bucurându-mă că nu au atentat la copacii din spatele blocului. Și tocmai mă gândisem că deși Iorei i-au tăiat plopii, e puțin probabil să se întâmple așa și la mine. Pe dracu’. Băi, era genial cum își aplecau crengile lăsând doar o porțiune mică de cer prin care se vedea luna acum câteva săptămâni – între timp și-a schimbat poziția :-<. Era atât de întuneric în ciuda lămpilor, atât de frumoase stelele cum sclipeau printre crengi și frunze. Coloanele bisericii din față. Acu’, o, super, văd trunchiul copacului aplecat și cioturile. Și nici nu au curățat după ei. Acu’, copacul care îmi plăcea mie cel mai mult arată ca unul din aceia pe care îi vezi într-o imagine apocaliptică cu titlul „Ne distrugem planeta.” sau „Viața peste 100 de ani.” Crengile care au rămas abia dacă au câteva frunze. Și mai rău, copacul despre care vorbim e foarte înclinat, deci pus pe lista Viitori pomi care trebuie tăiați ca să nu se prăbușească și să nu strivească vreun cetățean respectabil.
Trecem în fața blocului, mai bine. Mai rău. La fel de rău. Ei, în față e un copac înalt cât blocul – 4 etaje – și câțiva mai spre colțul clădirii. I-au tăiat pe toți. Și au lăsat crengile pe jos. Ce urât, urât, urââât! Ce îmi pasă mie că se pot prăbuși crengile, doar nu se prăbușesc în capul meu. Și acum vă uitați ironic la mine și întrebați „Ești chiar așa de sigură?” Da, sunt! Credințele mele. Cică intrau crengile în camerele locatarilor și îi deranjau. Băi, oameni de plastic, cât deranj poate să fie? Să intre la mine și nu comentez. Și va trece mult până vor crește la loc :-< Și la 194 au tăiat crengile, din același motiv. Și acolo era la fel de frumos, cu pomii de o parte și de alta a drumului. Oameni de plastic!

Citesc o carte – Teoria relativității pe înțelesul tuturor – și sunt plăcut surprinsă să constat că înțeleg:D Simt dorul unui fantasy sau ceva istorie, dar când nu ai ce face te pliezi pe situație :-?? Închei acest articol care mi se pare destul de lung cu o melodie drăguță:)) atât de epică.

Anunțuri

6 răspunsuri to “Iarbă, majorat și nervi după o lungă absență”

  1. Nu pot sa cred ca si tie ti-au taiat copaci!! GAH.. si de asemenea IARBAAA ❤ stii cum eu ador iarba 😀 Si de asemenea.. melodia intr-adevar este EPICa ca si filmele(Jack Sparrow <3)

  2. cosmina Says:

    mamaaaaaaaa !!!!! nici nutsi inchipui cum mam simtsit pe parcursul fragmentului despre iarba…. jtii ce ar trebui ? :-?…. un poster cu partea aia deasupra tablei aleia urate ji albeee.. ca….. ceva nashpa oricum… insotsit de o poza……. dinaia facuta de antonia sau nu.. care ne cuprinde pe tte 3.. :X:X omg… de fapt la felu cum ai scris articolu nici nutsi trebuie poza pt k itsi apare automat imaginea in cap.. ceva digital :X:X omg.. te iubesc >:D:D:D:D<

  3. magykhurin Says:

    Frumos articol! Frumoooooosssss! Partea care mi-a placut cel mai mult a fost totul. Ma bucur ca ai ajuns la aceeasi concluzie ca mn: liceul e un cosmar care acapareaza viata condamnatilor! Cat de bn era in generala… nostalgic!

  4. izell Says:

    Ani de liceu 😡 cu emotii … Oricum, bestial. Plonjonul tau pe iarba descrie foarte bine ce fac si eu. In curte, in gradina. Chiar daca ma infioara noaptea, ma fascineaza. Mirific. Nici eu nu am mai scris ceva de o groaza de timp, nici nu voi scrie prea curand. Oricum, tu si razvan imi induceti o groaza de temeri pentru liceu. Si da, La multi ani surorii tale. :))

    • ești prima:)) săru’mâna. Depinde la ce liceu. Eu vreau să citesc și îmi bag picioarele că nu pot. O, de putut pot eu dar nu ce vreau. O, dacă ar fi măcar literatură tot bine ar fi. Dar – îmi vine să înjur – este fizică. Și urăsc urăsc urăsc. Îmi plăcea fizica… mă rog, fizica mea dădea în chimie-astronomie inițial. Mă rog, ideea e că urăsc:-< vreau timp.

      Vreau o mașină care să prelungească un minut într-o zi sau măcar o oră, chit că ceasul meu biologic s-ar scurge precum o zi, deci aș îmbătrâni cu 24 de ore într-un minut. Vreau să citesc. VREAU! :(((

  5. izell Says:

    Vrei, vrei.. :)) Si eu incerc dar se pare ca scoala face tot ce vrea ea. Ne fura timp pretios cu ore inutile. Oricum, incerc sa termin Mizerabilii de ceva vreme, si mai am, destul. Citesc si Misterul Regelui-despre scris- al lui King, e bestiala :x. Vreau o viata ca a lui. :)) Vreau sa fi trimis de ani bun povestioare la reviste, sa fiu respinsa, dar sa reusesc !:))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: