TALISMANUL PUTERII de Licia Troisi

Prima jumătate a cărții a fost cu adevărat dezamăgitoare. Dezamăgitoare pe lângă ce mă așteptasem eu să fie, pe lângă ceea ce găsisem în primele cărți, care au fost foarte bine scrise. Prea multă acțiune mult prea concentrată, aceeași rutină, caută, găsește, vorbește puțin – și inutil, dacă mă întrebi pe mine -, ia piatra, recită formula și pornește din nou, caută, găsește, ceartă-te două minute cu străjerul și voila!… Ceea ce voiam eu erau bătăliile care nu voiau să apară deloc, tacticile, dragonii și Academia, Tiranul și frontul dușman care tot înainta. Abia după primele capitole cu Ido – pe site-ul lui Shauki sunt recenzii la primele două cărți, făcute de Doru, aici prima și aici cea de-a doua – a început să mă antreneze și pe mine. În genere, toată călătoria lui Nihal în căutarea primelor pietre este o plictiseală totală, extrem de previzibilă. Cam de la a cincea piatră devine interesant și abia de la pagina 250 ajunge la ceea ce voiam eu să fie, iar sfârșitul, adică, mai degrabă ultimele 100 de pagini fiind nemaipomenite. Le-am citit cu sufletul la gură, exact cum citisem celelalte două cărți.

A doua jumătate a salvat romanul. Lucrurile se complică destul de mult și se vede că războiul de 40 de ani este pe sfârșite. Pământurile rămase, adunate într-o singură forță, ultima apărare împotriva Tiranului, încearcă să reziste până când vine Nihal cu talismanul întregit. Părțile cu jumătate-elful sunt banale, dar cele cu maestrul ei, Ido, le completează. El este chemat de Raven să antreneze, așa cum a făcut cu Nihal, pe toți cei din Academie, băieți, cu dragoni sau fără și să îi pună… în primele rânduri pe front. Dar apare un cavaler roșu, pe un dragon în armata Tiranului – mi se pare că apăruse din cartea a II-a – iar Ido încearcă cu disperare să îl ucidă. Sunt o groază de pierderi pe o parte și pe alta iar situația devine tot mai urâtă, căci Nihal întârzie, iar ea este singura lor scăpare. Apoi devin și capitolele cu Nihal interesante, de când întâlnește un personaj vechi, din cartea a II-a, pe care nu o să vă așteptați în ruptul capului să îl găsiți.

Există și secrete care se dezvăluie pe parcurs, referitoare la trecutul Tiranului, la rasa lui, la acel cavaler roșu de care am vorbit, la poporul jumătate-elfilor.

Deși parcă la început se plictisea autoarea scriind, cu cât continua povestea devenea tot mai interesant. Sfârșitul a fost… glorios. Merită citită.

Titlul Românesc: Talismanul puterii
Titlul original:
Il Talismano del Potere
Autor: Licia Troisi
Editura Românească: RAO
Editura originală: Mondadori Italia
Traducător: Marina Loghin
Melodie: Don’t say a word – Sonata Arctica
Notă: aici e destul de greu. Ei, prima jumătate primește + + 3/4, iar a doua jumătate + + + + 1/2 (din 5)

Anunțuri

3 răspunsuri to “TALISMANUL PUTERII de Licia Troisi”

  1. magykhurin Says:

    Sunt curios: ai scris vreodata o recenzie care nu ti-a iesit bine?! :)) Oricum, cartea suna bine… Cautarea partilor de talisman cred ca se aseamana cu cautarea stelelor din Oaznicul Fulgerului. Oricum, s-ar putea sa incep si eu seria.

  2. N-am apucat sa o cumpar, cu toate ca am citit primele doua carti si chiar o asteptam, dar am uitat complet de ea 😦 Trebuie sa o ammmmm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: