Uite cum facem:

Eu o să mă gândesc că nu se întâmplă nimic mâine, și nici poimâine, și nici peste două zile. Eu mă voi gândi la sâmbătă. Mă voi imagina în capetele voastre, cu problemele voastre, care mie îmi par pseudo-probleme și invers. Voi spune nu îmi pasă și o voi repeta până o voi accepta. Mă voi gândi la momentul de după, acel moment când viitorul din acest prezent va fi trecut și voi spune Gata, asta e! Îmi voi fi un prieten căruia îi voi povesti și prietenul se va preface îngrijorat, întorcându-se apoi la problemele lui, gândindu-se cât de simple sunt problemele spuse de celălalt eu, de mine. Prietenul va spune Nu îmi pasă, treci tu peste asta și apoi va întreba Cum te-ai descurcat, fără să îl intereseze cu adevărat dacă a fost bine sau nu. Faptul că mă îngrijorez e dăunător. Să luăm un exemplu. Învăț la istorie. Prima pagină e grea. O înțeleg, o trec prin filtrul rațiunii și când o termin spun Ah, ce simplu a fost, dar totul e logic. Apoi va veni a doua pagină care mi se va părea și mai grea și mă va cuprinde din nou acea stare de lene a minții în care abandonarea și somnul par atât de dulci. Dar la fel de dulce este și momentul victoriei…

Și peste două zile mă voi întreba, cum a fost, și îmi voi răspunde, și mă voi gândi ce bine să fi știut dinainte acele puține lucruri atât de simple. Când ajungem în acel moment universul de posibilități se îngustează, până ajung doar patru. Patru erau, nu? Dar peste un an toate pier.

Cred că ar trebui să înțeleagă cineva.

Anunțuri

6 răspunsuri to “Uite cum facem:”

  1. magykhurin Says:

    Da, inteleg. Ce strategie buna contra stresului. Dar la mine ma indoiesc ca va merge. De fapt nu o sa o folosesc… imediat ce voi scapa de teza la francza adio stres! Mai am o zi!

  2. antonia Says:

    da,chiar am inteles si, intrun fel, ai dreptate:)
    numai ca, indiferent daca te gandesti la ele ca fiind importante sau nu, tot trebuie sa treci peste ele, si tot note primesti, chiar daca sunt bune (sau nu).
    🙂

  3. […] Aşa că am decis să vin cu cineva care reprezintă ceea ce scriu în materie de fantasy. Aşa că am invitat-o pe Silvanna să vorbească despre Regina […]

  4. Nu-mi vine sa cred ca la cei 22 de ani ai mei „invidiez” o fata de 14-15 ani. Eu abia acum invat sa dau mailuri si tu ai deja un blog. Si pe deasupra mai scrii si foarte bine. Te-ai gandit sa scrii o carte? Datorita tie am reinceput sa cred ca generatia noua de copii (vorbesc de parca as avea 40 de ani) va putea salva aceasta tara care se afunda in mocirla cate putin in fiecare zi.

    • Carte? Da, bineînțeles :D. Un an… cam așa. Problema cu generația nouă e că este subapreciată, iar elementul ruginit îl constituie domnii de sus.

      • Problema e ca domnii de sus vor exista mereu pentru ca mereu vor fi inlocuiti de alti domni la fel ca ei. Cat despre subaprecierea tinerei generatii se datoreaza si faptului ca in mass media sunt aratati mai mult tineri care chiar nu au pentru ce sa fie apreciati.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: