Unu – doi – trei

Prima zăpadă ca lumea, prima bătaie, prima temere din anul ăsta că mi-ar putea cădea degetele – când se întâmplă asta? -, o întâlnire după luni de zile, catalizată de două vise, o pisică moartă, neagră, care mirosea – și care m-a dus cu gândul la ASOIAF, nu spun de ce pentru că există oameni care abia au terminat Urzeala, o tentativă de om de zăpadă. Cam așa a fost azi. Două Sfidări dintre care una citită, Festinul citit, etc. Vacanță de trei săptămâni și sentimentul că s-a dat timpul înapoi cu un an. Faptul că Doru mi-a amintit de aripile transparente care se deschiseră și se zbătură în aer pentru prima oară de cinci sute de ani combinată cu imaginea fulgilor căzând, adică gustul trecutului. Mă simt beeeene.

Am fost ieri la Cenaclul ProspectArt, Feri, nu ai venit! A fost foarte frig, dar nu dau vina pe nimeni. A început domnul Liviu Radu să citească – „Maniere, mahmureală și molii”. O poveste tare drăguță cu un limbaj umoristic, despre balaurlători și albăstrele-de-deșert și despre un pegas pe care în primele secunde mi l-am imaginat ca fiind o mârțoagă slabă și urâtă, dar care se dovedi a fi chiar un pegas :D. Și așa am văzut și eu cum merge treaba într-un cenaclu. Apoi s-au tradus câteva paragrafe din King despre fantasy. A urmat să-mi dau seama că habar n-am cine-i Robert Holdstock, dar a fost prezentat atât de frumos încât sper să fac rost de o carte de-a lui, mai ales că din pasajele citite scrie foarte frumos. Poate găsesc ceva pe la anticariate… Apoi „Electronii sunt mai deștepți decât noi” de Cristian-Mihail Teodorescu – foarte diferit față de tot ce am citit până acum. Și, în final, Lorena Lupu cu trei poezii – care nu mi s-au părut poezii – din volumul Hyde Park. Aici trebuie să spun că interpretează extraordinar, au fost unele momente când mă întrebam dacă nu cumva le inventează pe loc.
Imediat ce am ieșit pe ușă am început să tremur mai rău decât o făcusem până atunci, Doamne, ce frig! Mi-a plăcut cum a decurs primul cenaclu la care am participat. Mai vreau :D. Păcat că e doar din lună în lună 😦 și că joia – nu știu sigur încă – s-ar putea să nu pot pleca de la școală…

Nu o să mă auziți spunând Crăciun fericit. Mi se pare de la sine înțeles și mă aștept să fi primit atâtea Crăciunuri fericite cât pentru patru milioane două mii trei sute… nu mai știu cum spunea Ohara… de ori.

Anunțuri

9 răspunsuri to “Unu – doi – trei”

  1. O, sper sa nu moara pisica. NU. NU PISICAAA!!!

    Glumeam.

  2. izell Says:

    Oh, o pisica moarta miroase urat.

    .. nu-i asa?

  3. balinferi Says:

    Nu aveam cum sa particip Silvanna, sunt plecat din Bucuresti şi mă întorc deabia săptămâna viitoare. Îmi pare rău că am ratat întâlnirea, dar mă consolez cu gândul că la şedinţa de la sfârşitul lui ianuarie voi fi de faţă. Îndrăznesc chiar să sper că vei reuşi să vi.

  4. Multumim.

    Holdstock, cu exceptia celor doua nuvele din Almanahul Anticipatia 1993 – Codrul Mythago si Almanahul Anticipatia 1995 – Maracinele, ambele in traducerea lui Mirel Palada, n-a prea aparut pe la noi, de fapt n-a aparut deloc. Daca vrei Holdstock in original, poate un pm privat – intra si da-mi un semn pe http://bujold.wordpress.com/. Am cele trei volume ale ciclului Mythago Wood si nuvela Maracinele (The Ragthorn), in original.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: