Azi…

am fost la asta. Nu au fost doar cărți Nemira, de fapt, eu nu am văzut niciuna, era doar o doamnă care citea Disfuncția realității pe care nu cred că o să pun mâna ceva timp. Acțiunea a fost foarte, foarte drăguță și merg și data viitoare. Nu vă imaginați ce imagine frumoasă este un vagon întreg citind. Și următorul vagon. Și următorul. Și cel din spate. Eram un metrou întreg 😀 Am luat cărți, am dat cărți.

Prima doamnă – care mi-a spus că îi place enorm să citească – a fost cea mai drăguță dintre toți, am purtat cu ea cea mai lungă conversație (și cea mai coerentă).
Am dat și peste… „buruieni”. După ce m-am chinuit eu să îi explic, tipa: „Eu nu citesc.” „Ăăă… ai putea încerca…” „Nu, nu, nu citesc nimic, deloc.” „Ok…”

Dar! Dar. După ce am terminat noi și am ajuns din nou la Unirii 1, am vrut să facem o – mai multe – poză(e). Foarte bine. Erau mulți care aveau aparate. Au tot făcut prin metrou. Respectivul martir a urcat, iar noi am rămas jos. Începe să fotografieze, iar atunci vine un respectabil goril – nu există cuvântul, știu -, iar noi începem să chicotim și să râdem și să ne agităm amuzați cu un fel de ”Aaaahahhaa”. Martirul discută, gesticulează. Îl pierd din vedere. El ajunge jos, la noi, cu gorilul pe urme. Gorilul spune să șteargă pozele. „Te rog frumos să ștergi toate pozele și filmele” pe un ton egal, care venea parcă de foarte departe, apăsând pe fiecare cuvânt. „Te-am rugat frumos să…” Atunci eu i-am băgat o carte de Bacovia în față și i-am spus să o ia. El nu, Doamne. Eu insist. El strâmbă din nas și acceptă. Mită. Nu contează că până la urmă cineva i-a luat-o din mână și spus că nu le dăm lor. Adică, tu crezi că la nivelul la care am ajuns nu se poate face un film întreg cu tot metroul fără să observe el? De camere mici ai auzit? Nu, Doamne.

Oricum, lumea a fost drăguță și nu închistată (ca mine), și cei care au venit special, și cei care s-au nimerit să primească cărți. O fată m-a întrebat care-i ideea – și am aflat că a terminat acum trei ani Vianu. Poate că e prea entuziastă comportarea mea, dar am avut un sentiment bizar atunci când ne făceam semne cu ochiul și cu capul către diverși călători care nu citeau nimic… și urmam îndemnul.

Anunțuri

10 răspunsuri to “Azi…”

  1. WildMustang Says:

    Goril ?? hahaha……. frumos cuvant! 🙂

  2. balinferi Says:

    La Goril degeaba îi dai carte ce conţine litere, cuvinte, propoziţii şi alte chestii de astea enervante, misterioase…La Goril îi trebuiesc banane. Sau reviste în care să fie poze. De exemplu, sunt convins că Goril citeşte de câte 4-5 ori în fiecare dimineaţă fata de la pagina 5. 🙂

  3. voicunike Says:

    Sa citesti Disfunctia Realitatii merita cu virf si indesat si face toti banii! Astept parere dupa! 🙂

  4. balinferi Says:

    Eu am abandonat Difuncţia Realităţii la pagina 65. Mi-a ajuns de atâta introducere. Am deschis cartea la întâmplare în zece-doisprezece locuri si de fiecare dată personajele erau altele, aşa ca am lasat-o deoparte. Poate o voi relua cândva, deşi sincer nu cred, dacă autorul nu a reuşit să-mi facă introducerea în acea lume în 65 de pagini, atunci probabil voi rămâne pe afară şi după 6500 de pagini.

  5. o să o încerc…dar nu o văd în viitorul apropiat 😀

  6. voicunike Says:

    Pacat! Uite asa a mai spus cineva despre niste carti ca nu le citeste si acum este innebunita dupa ele! 😀

    • heihei, nu am spus că nu citesc Disfuncția:)) spre deosebire de LOTR unde îmi amintesc clar clar expresia folosită. O voi citi 😀 doar puțin mai încolo

  7. Ce gandire limitata ai! Omul acela e platit sa aplice niste reguli. De ce e gorila? Ca lucreaza la o firma de paza? Cine nu citeste in metrou nu e de nasul vostru… Ufff! Voi, copiii iluminati ai Romaniei capitaliste.

    • Tipul putea să nu facă pe grozavul, din moment ce acțiunea aceea nu atenta la siguranța națională, nu eram adunați cu toții ca să plănuim vreun atentat. Eram niște oameni drăguți care voiau să ofere cărți și ca să avem o amintire am făcut niște poze. Poze! Îl deranjau? Stricau aspectul metroului? A, regulile. La tehnologia de azi îmi bag o cameră minusculă într-un pix și filmez tot fără să se prindă cineva. Ideea de a nu filma în metrou este absurdă. Fac apel la rațiune. Putea să vadă în ce context făceam asta. Acum, din satelit se vede ce citești. Este o chestiune de condiție umană, atunci când ai ocazia să te simți stăpân și șef mai mult decât ești. Era el pus acolo să asigure paza și ordinea și liniștea, dar nu să ne oprească pe noi să facem niște amărâte de poze etalându-și superioritatea. Nu pot să am o imagine prea bună asupra unui astfel de om, chiar dacă își are și el rolul în societate. Ceea ce făceam noi acolo era mult superior oricărui lucru făcut de el. Părerea mea, părerea mea. Nu am o gândire limitată. Cel puțin îmi place să cred asta.

      Nu, noi încercăm să fim copiii iluminați ai României. Iar dacă vreți, capitalistă.

      • costel Says:

        Si chiar de va-ti fi adunat sa planuiti un atentat tot nu ar fi pututu sa va faca ceva.
        @dan: Majoritatea celor care lucreaza la o firma de paza ajung sa creada ca sunt Dumnezeu pe pamant si fac deseori abuz de putere. Si da sunt niste gorile. Tu ai gandirea limitata!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: