Ce de oameni încuiați!

Lasă biologia! Problema e aici, chiar aici, în mințile atât de închise ale oamenilor care-și trăiesc viețile într-un borcan! Care nu văd decât o fâșie albă de drum, iar în jur negru, și acela este drumul pe care trebuie să îl urmeze. Să nu cumva să te abați de la el că e vai și amar. Mai știți povestirea omului care și-a pierdut umbra și care din cauza acestui minor lucru a ieșit din societate, a fost exilat? Trăim în mijlocul unor asemenea oameni a căror creiere pur și simplu NU POT ÎNȚELEGE esența unui ALTCEVA în afara drumului alb. Pentru că exista posibilitatea ca eu să aberez și să trăiesc într-o dimensiune paralelă, am întrebat o prietenă. Avea aceeași părere ca mine.

Oamenii ăștia care îmi spun să nu mă joc cu mingea în fața blocului (aici nu e nicio problemă, că o fi fost târziu)! dar care, după ce îmi smulg mingea din mână și sunt șocați de privirea pe care o am, fixă, de statuie, spun să Nu mă mai uit la ei așa. Ok, în regulă, plec privirea. Uită-te la mine, fetițo, când îți spun! Mă uit, cu aceeași privire. Nu te mai uita așa la mine! Păi frate, unul dintre noi e nebun și am o vagă bănuială că nu sunt eu aceea.

Oamenii ăștia sunt atât de tipici și… încuiați, închiși, închistați, incapabili să aibă orizont (cum ar spune Stoica). Tot ceea ce fac este să: se trezească, să mănânce, să se ducă la muncă, să se întoarcă, să mănânce, să procreeze și să se culce. Apoi se trezesc… Unii se mai duc în parc și joace table și consideră că este tot ceea ce vor de la viață și se consideră împliniți. Ok… în viziunea lor sunt, să-i lăsăm așa. Oamenii ăștia nu lasă copiii să se dea în leagăn tare. Oamenii ăștia te alungă din parc dacă te dai prea tare. WTF, totuși! Oamenii ăștia militează împotriva punerii în funcțiune a acceleratorului de particule că știu ei că se formează o gaură negră. Au auzit și ei de la televizor și se tem să nu le fie înghițite casele albe ca drumul pe care îl urmează de un punct.

Și acum, revenind la problema care mă sâcâie pe mine de vreo 2-3 ani încoace, oamenii ăștia sunt incapabili să înțeleagă că atunci când eu desenez fețe zâmbitoare pe scări nu fac o fisură în placa tectonică și nimic nu va țîșni de acolo, nici impozite, nici demoni. Oamenii ăștia nu își dau seama că blocul ăsta e oribil și o față zâmbitoare de genul -> 🙂 îi va face, probabil, să zâmbească. Dar ei nuuuu, Batman, Batman.

Fii pregătit să fii privit cu ură și dispreț atunci când ai puterea în viață să faci ceva măreț. O, nu, ideea cu fețele nu este măreață, dar mă gândeam… dacă mi-ar fi venit o idee măreață care ar fi intrat în coliziune cu viețile lor plictisitoare m-ar fi luat la bătaie. Și cică nu ai ce învăța de la trupele de rapp.

Anunțuri

9 răspunsuri to “Ce de oameni încuiați!”

  1. scrisoarefaralitere Says:

    Cu ce desenezi fetele zambitoare…cu grafitti? data viitoare vreau si eu sa vin sa pictez blocurile astea cenusii-comuniste!
    Majoritatea urmeaza drumul ALB pentru ca nu stiu ca exista CULORI, ca se poate si ALTFEL.
    Poate au avut un moment de revolta in copilarie/ado/tinerete, dar le-a trecut repede au fost absorbiti de banalitate, cotidian, griji marunte si propriul lor vid interior.
    Incearca sa ramai tu asa cum vrei sa fii si pastreaza-ti intreaga puterea de a schimba.Intr-o zi, va veni si randul tau.Sa rescrii lumea.

  2. Un lucru nu mai inteleg: de ce te miri atat? Credeam ca ti-ai dat seama ca a fi diferit inseamna a fi huiduit de majoritate. Si da, e enervant… foarte! Eu nu am inceput cu desenatul blocurilor, decat mi-am pictat banca de la scoala, astfel incat acum arata ca o plansa uriasa, usor apocaliptica… asta daca nu iei in seama numele LADY GAGA scris foarte mare 😀

  3. @ Luciana: nu cu grafitti, am avut în 2006 un moment când am vrut să cumpăr grafitti nu pentru bloc, ci pentru zidurile din Tineretului care, așa colorate cum sunt, nu ar fi ieșit mai mult în evidență pentru ochii altora. Doar pentru ai mei. Dar, probabil că dacă mi-ai fi pus atunci tubul în mână, nu aș fi știut ce să desenez. În bloc am desenat cu marcărul… și cu creionul de ochi pe care l-am observat pe masă și m-am gândit că nu mai am nevoie de el…

    @Răzvan: și banca mea:D

  4. si totusi, atata timp cat apar si insule de „descuiere la cap”, cum ai fi tu, tabloul nu este atat de intunecat, nu?

  5. Până una, alta, este vorba şi despre puşti teribili indisciplinaţi. Sunt atâtea de făcut.

  6. Cosmina Says:

    Incuiatii au fost si vor fi mereu.
    Doar ca in unele parti sunt mai raspanditi.
    :))

  7. Nu ne-am nascut in locul potrivit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: