Senzația

Mintea poruncește trupului și trupul se supune. Mintea poruncește minții și întâmpină rezistență.

Știți vocea din cap care înaintea unei acțiuni țipă „Nu face asta! Nu trebuie!”? Să o numim senzația. Senzația cu S mare, deci Senzația, cum a spus Antonia. Senzația este o parșivă. Senzația apare când pleci în Herăstrău de la orele de TIC și germană cu jumătate din clasă și, deși este înăbușită, ea continuă să strălucească, sau să îți apară în minte ca o baltă de sânge pe un trotuar, nederanjându-te în mod special, dar anunțând timidă că este și ea pe acolo. Senzația trăiește o dată cu tine și cu mintea ta, iar tu ești incapabi să scapi de ea, indiferent cât de mult ai sta cu capul în jos în tiribombe (nu știu cum se numesc. Spinnere, mountain-russe). Senzația crede că se poate identifica cu tine. Senzația apare înainte de un test la info, țipând că nu este bine să pleci. Senzația apare înaintea unei replici care ți-a venit din senin și gura ți se deschide formulând cuvintele.
Antonia spune așa: Îți poți urma Senzația sau nu. Dacă o asculți nu se întâmplă nimic și spui „De ce nu am făcut asta, că uite că nu s-a întâmplat nimic?”. Dar, de fapt, tu nu ai generat acel rău care s-ar fi putut întâmpla pentru că ți-ai urmat Senzația. Dacă nu o asculți și faci acțiunea, răul se întâmplă într-un fel sau altul, mereu.
Eu spun așa: Îți poți urma Senzația sau nu. Dacă o urmezi și te oprești, ori nu se întâmplă nimic și atunci ori spui acea replică, ori ești cu privirea mai sus de imagine și știi că dacă ai fi făcut-o probabil că răul s-ar fi întâmplat. Asta se aplică la orice. Dar, dacă nu este ceva singular, iar tu faci un pas în spate în timp ce alții fac unul în față, se poate întâmpla ceva rău și atunci strângi pumnul și lovești aerul, fericit că te-ai oprit la timp.

Senzația este o parșivă pentru că te înșală de multe ori, dar uneori mai are și dreptate. Te înșală când te face să stai la teste. Te înșală când îți spune că este momentul să spui ceva cuiva. Și pentru fiecare dintre aceste alegeri pe care le faci destinul tău se schimbă.

Există momente când știi că lucrurile pe care le faci sau le gândești sau le simți sunt cele mai proaste pe care le poți face, gândi sau simți, dar nu te poți opri pentru că dacă mintea poruncește minții întâmpină rezistență. Problema e că ele te influențează, indiferent cât de mult vrei să nu o facă. Și ai putea spune că nu o fac și că scapi nevătămat din încercări, dar în fiecare secundă ești diferit față de cum ai fost în urmă cu o altă secundă, în fiecare secundă te schimbi și este numai vina acelori lucruri pe care le faci, gândești, sau simți. Dar cum în univers orice acțiune are și o reacțiune, când presiunea se adună și se adună, te eliberezi dintr-odată și pseudo-ura clocotitoare față de acele lucruri pe care le gândeai, simțeai răbufnește și le întunecă. Uneori pseudo-ura este mai bună decât dragostea, pentru că pseudo-ura te eliberează.

Anunțuri

8 răspunsuri to “Senzația”

  1. E un punct de vedere foarte… profund. Cred ca fiecare din noi a simtit macar o data ce ai scris u acolo .. si da ai dreptate .. fiecare secunda ne schimba ca oameni , ca persoan .. uneori in bine.. alteori .. in fine.. si am vazut azi o chestie cu „decizii” sa ii zicem .. universuri paralele .. am putea spune ca fiecare om face o infinitate de universuri prin fiecare decizie pe care o ia.. unele realitati pot fi total diferite datorita multor decizi diferite pe care le-ai luat.. altele pot fi atat de asemanatoare incat sa iti fie imposibil sa gasesti diferenta dar ea este acolo.. cand u faci o alegere se creaza un univers in care iei exact masura opusa 😕 e destul de interesant 😀 anyway.. ma opresc aici ca ma abat de la subiect:D
    cum spuneai si u .. senzatia aia..e parsiva.. si da.. te inseala cand te pune sa stai la teste si cand te pune sa spui cuiva ceva.. dar tocmai pentru asta sunt prietenii .. care sa te ajute sa scapi de senzatia aia 🙂 si sa te incurajeze sa iei o anumita decizie .. pentru ca in momentu’ ala chiar daca te gandesti „bai nu e bine” macar gandesti pe langa asta „nu sunt singuru care o pateste” si apoi .. te bucuri .. si zici .. off ce bine ca am riscat :)) dar .. nu se aplica in toate cazurile.. mai sunt si unele cazuri .. mai .. putin fericite 😛

  2. magykhurin Says:

    Dar sti, uneori senzatia se identifica cu instinctul. Si atunci ce-i de facut?

    • cred totuși că o poți deosebi. Instinctul, intuiția nu ar trebui să vină pe moment în cadrul unor acțiuni de scurtă durată? Senzația e mai durabilă.

  3. cei cu voi, oameni? este Senzatia. cu S mare, nu mic.
    eu am verificat, pentru mine este valabil ceam spus. mereu.
    si am inceput sa imi urmez Senzatia aproape intotdeauna, pentru ca stiu ca regret mai tot timpul ceea ce nu fac, rareori ceea ce fac. iar pana acum, ceea ce nu am facut mia fost dictat de Senzatie.
    Senzatia coincide cu instinctul, uneori.
    de exemplu, cand vezi un/o bun/a prieten/a ca te indruma sa faci ceva iar tu accepti, pentru ca tie prieten/a, iar apoi face orice ca sati para cat este posibil de rau ca ai ascultat, instinctul te ajuta la inceput siti infatiseaza una din variantele ‘viitorului’ apropiat. atunci cand esti pe cale sai zici pietenului/prietenei ‘da, te ascult’, instinctul iti spune ‘fa asta, dar gaseste alt motiv, EU STIU ca o sati para rau’. Senzatia apare cand totul se intampla cum nu se putea mai bine si iti spune ‘fate tu sa te simti rau intrun fel sau altul, pentru ca urmeaza sa te faca prietenul/prietena sa te simti rau si o sa fie de 10 000 000 de ori mai hidos’. pe care e mai usor sal asculti? instinctul, de obicei, in cazul asta.
    dar cand prietenul/prietena se da din nou super prieten/a dupa cea facut, si instinctul, si Senzatia iti spun sa il/o dai dracului (scuze) si sa il/o lasi in prietenia lui/ei prietenoasa. aici coincid.
    dupa parerea mea.
    scuze pentru commul lung.

  4. adakiss Says:

    Senzatia asta e foarte prefacuta. Uneori eu o confund cu instinctul. Si mai fac si tampenii. Dar prefer sa le fac si sa suport consecintele, decat sa nu le fac si sa ma intreb cum ar fi fost. Senzatia e, cum ziceai si tu, durabila si, de cele mai multe ori, de incredere.

  5. Motzi Says:

    Deobicei, spiritul de turma suprima Senzatia, un exemplu foarte intalnit, te inalnesti afara cu prieteni/prietene si ii vezi pe toti fumand. Aici intervine si taria de caracter, daca Senzatia suprima nevoia de a fi in pas cu ceilalti si te convinge ca nu este bine, atunci ea va da gres in alte ocazii. Si ca exemplu chiar eu, toti colegii mei fumau in generala, si eu suprimam dorinta, dar eu intram foarte des in belele foarte ciudate, Tocmai din motivul ca, in mintea mea, orice puteam face sau in orice problema intram, pe termen lung tigarile ma afectau mai mult, si de aceea imi Senzatia isi canaliza forta spre acel rau de lunga durata, nu a celui trecator, care poate lasa chiar si amintiri placute, de care mai tarziu o sa pot sa rad cu prietenii.
    Si chiar stiam si niste versuri:”Aleg, cu toate ca aleg mai mereu gresit imi zic / Viata merge mai departe, nu-i nimic”.
    Parerea mea;)

  6. theRfc Says:

    mda… iti faci prea multe mustrari de constiinta ca ai plecat de la o amarata de oara de tic, bine poate 2 ore de tic si una de germana:-j
    dar da chestia cu senzatia e adevarata,bine, eu nu ii zic „Senzatie cu S mare” ,ii zic ‘ vocea care ma streseaza cu intentiile ei bune”, si da uneori e bine sa o asculti, dar mai rar asa 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: