Cald

Nu am mai scris EU de mult. Să începem cu ceea ce este mai cald. Mi-am luat cărți. Multe. Aproape destul de multe ca să compenseze faptul că nu mă duc la Bookfest decât ca să mă holbez. Azi mi-am luat cartea asta și cele două lucruri care m-au convins au fost cele cinci cuvinte de pe spate – nici nu citisem primul paragraf că îmi și căutam banii în buzunar – și coperta genială. Cele cinci cuvinte sunt: Earth, Air, Fire, Water, Metal. Uite cum este cucerit cititorul. Voiam de fapt să îmi cumpăr Fevre Dream de Martin. De MARTIN.

Calderon. Calderon. Calderon. Numele mi se părea tare cunoscut. Eram sigură că-l mai întâlnisem undeva, cel mai probabil într-o carte. Oare nu era Calderon planeta de pe care venise familia Atreides? Ajung acasă, caut și încep să râd. Strada Jean Louis Calderon, hartă :))

Apooooi. Ieri, sau alaltăieri, în metrou, se așază un tip lângă mine care citea Orașul si stelele de Arthur C. Clarke, lucru care mi s-a părut fascinant pentru că în urmă cu doar o zi cumpărasem Odiseea spațială(+ Alegerea celor trei + La asfințit + Blaze + Cercul crucii + Legiunea tunetului + Graalul măsluit + Ultimul templier) și în afară de asta nu mai dădusem peste Clarke niciodată. Asta citesc acum. Am terminat Blaze de Stephen King. Citat (nu e perfect):

– Am fost jecmăniți de un fan Reagan, zise el. Să-mi trag una.
– Poate că tipu’ care ți-a stricat țâțbilul n-a fost același tip care și-a luat capacele de roți, spuse Blaze.

Incredibil:)) Mesaj care nu poate fi decodificat decât de maxim cinci persoane. Cu adevărat incredibil.

Trecând de la subiectul ăsta la școală, azi s-au terminat toaaaate tezele, chiar dacă asta nu înseamnă că s-au terminat și toate zilele de agonie. Mâine merg la cenaclu cu… aoleu, 5 cărți de Martin:X. Și apoi, pe 31 e grevă nu știu până când. Când ieși de la școală – se aplică oriunde – și observi cât de liber ești, realizezi că durerea și în general lucrurile rele există și pentru a-ți da seama de cât de bune sunt cu adevărat lucrurile bune și frumoase pe care altfel nu le-ai fi observat. Astfel încât, oare, dacă ar fi fost de 50 de târguri de carte în București nu m-aș fi plictisit oare? Ba bineînțeles că da. Este un rău necesar. Este ca ciocolata specială pe care o mănânci de Crăciun și de al cărei gust ține însuși Crăciunul, sau găluștile cu prune pe care le mănânci atât de rar încât devine o sărbătoare. Dacă le-ai mânca de mai multe ori și-ar pierde savoarea. Frumusețea stă ȘI în lucrurile mici. Un curcubeu. Un copac înflorit. Lumina soarelui. Căldura unei zi de iunie. Coperta unei cărți. Desenele cu marcărul roșu de pe geam. Zgârieturile de pe bancă care-ți amintesc de trecut. O vrabie care intră în clasă etc.

Și dacă tot nu mă pot desparte cu adevărat de subiect, vreau să spun că Rebreanu chiar scrie frumos, iar asta este pentru Răzvan:)) Și Cioran. Cioran, mai ales, o să îți placă.

P.S. Nu știu ce să îmi scriu pe tort. Anul trecut a venit ideea cu câteva zile înainte. Acum… acum mai e, doar că aș scăpa de pseudoproblemă. Nirvana prin violență? LMNVCOL? La miezul nopții va cădea o lebădă? Vine iarna? Ascultă-mi răgetul? Cam asta voiam anul trecut.

Anunțuri

Un răspuns to “Cald”

  1. Offf, deci tu chiar vrei sa ma oftici cu Calderon?! Lasa, ca-l iau si eu, doar ca sa-ti fac in ciuda!
    Mie nu-mi place cum scrie Rebreanu! Am citit. Cioran nu stiu. Poate incerc! Ce sa scrii pe tort: „Sunt nehotarata…” 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: