Fost odată

1. O, tu, zână cu aripi de oțel, masca de cristal se sparge, sparge, sparge, ochii tăi frumoși sunt roșii și colții pătați de sânge, învelișul se sfâșie, gheare, arătându-ți adevărata față. Nebuna de negru răpește regele de alb. Puterea ți se duce. Nu e frustrant?

2. Ai pierdut. Masca s-a desprins în fâșii fâșii de pe-al tău chip grotesc și ochii roșii au cunoscut din nou răcoarea. Șanțuri adânci săpate pe obrajii tăi odată frumoși, brazde-nsângerate. Nebuna de negru mai are o pătrățică.

3. Să nu-ți faci chip cioplit și să nu-ți creezi altă față decât cea pe care Universul ți-a dat-o, și chiar dacă o vei face, ea va reflecta lumina unui dedesubt murdar.

4. Mai zbori, zână, dar privește-ți o clipă aripile de melasă, căci înainte măcar de a realiza că nu te mai înalți îți vei fi început deja căderea în hăul din adâncul căruia răzbate ecoul pietrelor plate.

Fost zgâriat pe o fereastră colorată.

Anunțuri

2 răspunsuri to “Fost odată”

  1. You re awesome! Ma intreb daca am priceput corect mesajul. Macar stiu de unde a pornit totul…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: