STĂPÂNUL CÂNTECELOR de Orson Scott Card

Unele cărți te atrag atât de mult, încât trebuie să îți amintești constant că lucrurile acelea nu s-au întâmplat niciodată și că cel mai probabil nici nu se vor întâmpla. Vorbesc despre STĂPÂNUL CÂNTECELOR de Orson Scott Card, o carte care te face să o iubești și să o urăști în același timp. Să o iubești pentru că nu poți rămâne mut la capacitatea lui Card de a crea un univers cu totul nou, dintr-o idee pe cât de simplă, pe atât de genială. Să o urăști pentru că ești nevoit să te desparți de unele personaje la care ai început să ții pe parcurs și să continui să le urmărești pe celelalte. În STĂPÂNUL CÂNTECELOR acțiunea este atât de alertă, iar în 100 de pagini se întâmplă atât de multe, încât ajuns la pagina 300 și uitându-te la 50, te gândești „Ce mult a trecut de atunci”, ca și cum ar fi istoria ta, ca și cum ar fi ceva care ți s-a întâmplat ție, un lucru pe care ai vrea să îl repeți, dar care știi sigur că nu va mai veni niciodată.

Într-un viitor îndepărtat, în care barierele spațiului cosmic sunt de mult căzute, există o planetă pe care se dezvoltă milenara Casă a Cântecelor, o instituție atât de bătrână încât există multe planete care s-au născut după ea. Cei crescuți acolo posedă o însușire unică. Cântă, însă cântecul lor este diferit față de al celorlalți. Ei pot auzi în glasul oamenilor cele mai adânci secrete, pot recunoaște adevărul și minciuna, își pot da seama de caracterul lor din doar câteva fraze, iar cântecul poate trezi în ascultători lucruri uitate, sentimente apuse și îi poate manipula sau emoționa puternic.

Din primele pagini aflăm că Mikal, împăratul, un om cu reputația de a fi omorât miliarde de ființe, de a fi distrus și pustiit zeci de planete, vine în Casa Cântecelor pentru a cere o Privighetoare. Privighetorile sunt cântăreți personali, destul de rari, căci puțini dintre cei care învață în Casa Cântecelor ating un asemenea nivel. Ei nu pot fi înțeleși de oricine, doar de cei al căror suflet vibrează cu acea muzică, de aceea se știe că niciunul nu ajunge în mâinile unui om meschin, în mâinile unui ucigaș. Și totuși lui Mikal i se oferă promisiunea unei Privighetori.

Însă Privighetoarea trebuie să se potrivească cu persoana la care este trimisă, de aceea împăratul trebuie să aștepte mult până să apară una potrivită. Aceasta este Ansset. El este format de Esste pentru a deveni exact ceea ce căuta Mikal, însă odată ajuns la Palat, pe Pământ, Ansset este aruncat în mijlocul comploturilor.

Pe parcursul romanului Ansset se maturizează. Mikal se dovedește altă persoană față de tiranul sângeros pe care l-am fi considerat la început, demonstrându-ne că el chiar își merită Privighetoarea. Orson Scott Card ne demonstrează încă o dată că nimic nu este ceea ce pare.

STĂPÂNUL CÂNTECELOR l-a plasat pe Orson Scott Card pe al treilea loc în topul scriitorilor mei favoriți.

Titlul Românesc: Stăpânul cântecelor
Titlul original:
Songmaster
Autor: Orson Scott Card
Editura Românească: Nemira
Editura originală: Dial Press
Traducător: Mihai-Dan Pavelescu
Notă: + + + + și 3/4 din 5
Melodie: Pax – Two Steps from Hell

http://www.librarie.net/coperta/stapanul-cantecelor-orson-107506.jpg

Unele cărți te atrag atât de mult, încât trebuie să îți amintești constant că lucrurile acelea nu s-au întâmplat niciodată și că cel mai probabil nici nu se vor întâmpla. Vorbesc despre STĂPÂNUL CÂNTECELOR de Orson Scott Card, o carte care te face să o iubești și să o urăști în același timp. Să o iubești pentru că nu poți rămâne mut la capacitatea lui Card de a crea un univers cu totul nou, dintr-o idee pe cât de simplă, pe atât de genială. Să o urăști pentru că ești nevoit să te desparți de unele personaje la care ai început să ții pe parcurs și să continui să le urmărești pe celelalte. În STĂPÂNUL CÂNTECELOR acțiunea este atât de alertă, iar în 100 de pagini se întâmplă atât de multe, încât ajuns la pagina 300 și uitându-te la 50, te gândești „Ce mult a trecut de atunci”, ca și cum ar fi istoria ta, ca și cum ar fi ceva care ți s-a întâmplat ție, un lucru pe care ai vrea să îl repeți, dar care știi sigur că nu va mai veni niciodată.

Într-un viitor îndepărtat, în care barierele spațiului cosmic sunt de mult căzute, există o planetă pe care se dezvoltă milenara Casă a Cântecelor, o instituție atât de bătrână încât există multe planete care s-au născut după ea. Cei crescuți acolo posedă o însușire unică. Cântă, însă cântecul lor este diferit față de al celorlalți. Ei pot auzi în glasul oamenilor cele mai adânci secrete, pot recunoaște adevărul și minciuna, își pot da seama de caracterul lor din doar câteva fraze, iar cântecul poate trezi în ascultători lucruri uitate, sentimente apuse și îi poate manipula sau emoționa puternic.

Din primele pagini aflăm că Mikal, împăratul, un om cu reputația de a fi omorât miliarde de ființe, de a fi distrus și pustiit zeci de planete, vine în Casa Cântecelor pentru a cere o Privighetoare. Privighetorile sunt cântăreți personali, destul de rari, căci puțini dintre cei care învață în Casa Cântecelor ating un asemenea nivel. Ei nu pot fi înțeleși de oricine, doar de cei al căror suflet vibrează cu acea muzică, de aceea se știe că niciunul nu ajunge în mâinile unui om meschin, în mâinile unui ucigaș. Și totuși lui Mikal i se oferă promisiunea unei Privighetori.

Însă Privighetoarea trebuie să se potrivească cu persoana la care este trimisă, de aceea împăratul trebuie să aștepte mult până să apară una potrivită. Aceasta este Ansset. El este format de Esste pentru a deveni exact ceea ce căuta Mikal, însă odată ajuns la Palat, pe Pământ, Ansset este aruncat în mijlocul comploturilor.

Pe parcursul romanului Ansset se maturizează. Mikal se dovedește altă persoană față de tiranul sângeros pe care l-am fi considerat la început, demonstrându-ne că el chiar își merită Privighetoarea. Orson Scott Card ne demonstrează încă o dată că nimic nu este ceea ce pare.

STĂPÂNUL CÂNTECELOR l-a plasat pe Orson Scott Card pe al treilea loc în topul scriitorilor mei favoriți.

Titlul Românesc: Stăpânul cântecelor
Titlul original:
Songmaster
Autor: Orson Scott Card
Editura Românească: Nemira
Editura originală: Mondadori Italia
Traducător: Mihai-Dan Pavelescu
Notă: + + + + și 3/4 din 5
Melodie: Pax – Two Steps from Hell

Anunțuri

6 răspunsuri to “STĂPÂNUL CÂNTECELOR de Orson Scott Card”

  1. Total diferit de ceea ce credeam.Pare interesanta…si melodioasa.Cred ca o voi citi.

  2. Hmm… chiar suna interesanta…
    bine, pana acum nu am gasit prea multe review-uri pozitive pentru cartea asta… cred totusi ca o sa o iau si o sa o citesc…

    btw, o alta carte interesanta al ui Scott Card mi s-a parut a fi WYRM – poate ceva mai putin originala, fiind oarecum un amestec de Ender meets Dune.
    Oricum, ce mi se pare si mie de remarcat la Scott Card e puterea pe care o are in a crea in pagini putine universuri atat de complexe…

    • nuuuu? nu review-uri pozitive?:(

      O să îmi iau și Wyrm, acum că am văzut de ce e în stare Card (deși, sinceră să fiu, asta după digerare, Jocul lui Ender nu a fost prea grozav, drept urmare nu am citit Vorbitor, deși îl am în bibliotecă). Însă e 2 la 1, pentru că Amintirea chiar mi-a plăcut.

      • Hmm… Eu iti recomand sa citesti (daca ai tragere de inima) toata seria: Jocul lui Ender, Vorbitor in numele mortilor, Xenocid, Copiii Mintii, si apoi seria Umbrelor (nu mai retin ordinea): Umbra lui Ender, Umbra Hegemonului, Umbra marionetelor, si Umbra uriasului.

        Din primele 4 mie cel mai mult mi-a placut Vorbitor, dar daca tot o citesti, e bine sa vezi si Xenocid.
        Ultimele 4 au un cu totul alt punct de vedere, si poti sa le citesti dupa Jocul lui Ender, fara sa fi trecut prin celelalte 3.

        Ma tot indemn ce sa scriu si cum sa scriu despre cartile astea, dar cu toate ca au o poveste incredibila si au legatura una cu cealalta, imi este greu sa descriu posibile asemanari si/sau deosebiri. In mod clar fiecare carte are personalitate, si…. Nah, in fine, daca ai timp/chef, eu iti recomand sa le citesti 🙂

  3. balinferi Says:

    Wyrm merită, în schimb, exceptând primele o sută de pagini, Songmaster este dezamăgitoare. Începe în forţă dar se stinge, se diluează şi intră pe linie moartă apoi.

  4. […] Books. Silvana – Stăpînul cîntecelor, de Orson Scott Card Silvana’s Blog. Stăpînul cîntecelor, de Orson Scott Card Final Frontier. Hanelore Alexa – Fantoma adîncurilor SRSFF. Mihail Grămescu – […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: