ȘI LA SFÂRȘIT A MAI RĂMAS COȘMARUL de Oliviu Crâznic

Departe de a-și fi meritat măcar unu la sută din învinuirile aduse pe CititorSF, atât de exagerate și de nedrepte (dacă e să ne luăm măcar după faptul că nici măcar nu apăruse la vremea aceea), ȘI LA SFÂRȘIT A MAI RĂMAS COȘMARUL s-a dovedit a fi, mai înainte de toate, o carte muncită. Dar muncită și întoarsă pe toate părțile, ori cel puțin așa mi s-a părut mie, iar postfața (de șaptezeci de pagini) nu a făcut decât să întărească această impresie, precum să o și creeze pe aceea că Oliviu Crâznic este genul de scriitor care se documentează mult, mult înainte de a scrie despre ceva.

Romanul începe cu invitația marchizei Josephine de Lauras la propria nuntă. Arthur de Seranges, eroul nostru, deși sceptic la început, acceptă în urma îndemnului prietenului lui, vicontele de Vincennes. Ajuns la reședința marchizei, Arthur observă diversitatea invitaților. Întrebările pe care și le pune și neîncrederea acestuia față de marchiză și față de motivul pentru care aceasta a invitat oameni atât de diferiți nu îl împiedică să rămână acolo până când efectiv nu mai are șansa să plece. Adică atunci când oamenii încep să moară, iar sub pretextul ciumei care nu trebuie transmisă, toți ceilalți sunt somați să nu părăsească castelul.

Însă bineînțeles că nu ciuma era problema, iar Albert de Guy, inchizitorul, ajuns acolo din întâmplare, își dă seama de asta de la bun început. În curând începe un joc ai cărui câștigători nu sunt neapărat cei care știu cel mai bine regulile lui. Povestirile despre urmele ciudate întâlnite pe drum și creaturile numite nelapsi aruncă o lumină asupra făgașului pe care se va desfășura în continuare romanul.

Unul dintre lucrurile interesante din ȘI LA SFÂRȘIT A MAI RĂMAS COȘMARUL a fost referirea la Conrad Lorenz, autorul interzis de Inchiziție. În ciuda faptului că în postfață scrie că el este un personaj fictiv, Konrad Lorenz la care mă gândeam eu chiar a trăit. Este fondatorul etologiei moderne (știința care studiază comportamentul animal) și cred că Oliviu de aici s-a inspirat cu al lui Conrad (cred, oricum, asemănarea de nume este mare).

Cartea se citește foarte ușor. Acum, că a pus Shauki pe blog post despre seria Goosebumps, îmi amintesc în sfârșit de cine îmi amintea ȘI LA SFÂRȘIT A MAI RĂMAS COȘMARUL. Capitolele se termină astfel încât să spui „Hai că mai merge unul”. Suspansul nu este atât de evident ca în Goosebumps, parcă aruncat la sfârșit capitolului. În ȘI LA SFÂRȘIT A MAI RĂMAS COȘMARUL el mai degrabă… se naște și crește tot mai mult pe parcurs.

Este fără îndoială o carte care merită citită. Are toate ingredientele pentru a te face să nu o lași din mână, iar dacă totuși o lași, să te tot gândești la ea, până la următoarea reîntâlnire (am încercat-o pe pielea mea).

Titlu: ȘI LA SFÂRȘIT A MAI RĂMAS COȘMARUL
Autor: Oliviu Crâznic
Editura: Vremea

Anunțuri

3 răspunsuri to “ȘI LA SFÂRȘIT A MAI RĂMAS COȘMARUL de Oliviu Crâznic”

  1. vladimir13 Says:

    am auzit multe de cartea asta.cred ca si de la tine.e horror si pe deasupra e scrisa de un roman.ar trebui sa o iau.

  2. poveste interesantă

  3. FELICITARI SI ASTEPTAM ALTE ASEMENEA OPERE INCITANTE!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: