Rațiunea este fiica imperfecțiunii

Capitolul I

Mă gândeam la cum se poate distruge dragostea prin dorința de mai multă dragoste, ideea de perfecțiune prin disperarea de a o atinge, arta prin așa-zise inovări ale artei și mai presus de toate umorul prin miștocăriile proaste, nesimțite, aruncate în față ca o pleașcă. Citeam un site și mă gândeam la ce stadiu suntem de am ajuns să târâm în mizerie valorile morale și să promovăm acele lucruri de care la primul nivel ne este scârbă, dar care, în mod paradoxal, prind. Mă doare să spun asta, dar la un așa public, așa teatru. Și cum nu vrem să-i schimbăm pe cei care ne privesc, schimbându-ne noi înșine piesele, continuăm să promovăm aceeași poveste, proastă, fără substanță, imbecilă și lipsită de imaginație, născută din marele gol de creativitate existent în conștiință.

Păi dacă prinde faza, frate, de ce să ne chinuim să fie altfel? Ne ducem apoi la alții și îi învățăm să facă la fel, că alte exemple nu putem da. Poate că nu ne dăm seama că nu e bine. Totuși eu cred că o facem. Dar ne e mai simplu să stăm în fotoliu cu berea în mână și friptura într-o parte, temându-ne de schimbare și denigrând orice element nou care-și scoate capul afară, că e bun sau că e rău. Așteptând să se întâmple ceva. Dar nu noi. Nu noi. Să facă alții, că noi doar vom arunca mizerie în ambele tabere, schimbând fronturile după caz și sperând că, atunci când va cădea primul, vom fi de partea celuilalt. Dacă nu, ne vom reprofila, nu e absolut nicio problemă. Public să avem.

Mă refer la Cațavencu și la politica lor. Acum câteva zile vin niște tipi de la revista asta la noi în liceu și ne propun să colaborăm cu ei. Mă rog, noi oricum știam despre ce era vorba, că d-aia eram acolo. Ei bine, după ce ne spun care e ideea, ne întreabă la ce ne pricepem. Și eu am spus la cărți. Fantasy, SF. Și cum am spus SF i s-a aprins tipului o luminiță în creier: „OK, atunci ia-l pe Asimov și dă cu el de pământ.” WTF! De ce aș face asta? Pot să fac asta? EU, la naiba? Dar de ce mă pui pe mine să fac asta? De ce nu o faci tu dacă ai venit cu ideea, dacă există la Asimov ceva care merită târât prin praf, așa cum faceți cu toate subiectele pe care le tratați în articolele voastre? Ce, crezi că merită să dai cu el de pământ? Ai scris tu cât a scris el ca să îți dai cu părerea în cunoștință de cauză? Pentru ce răutatea asta gratuită? Doar așa, la mișto?

Foarte interesant cum luptați împotriva tuturor pentru că se vinde. Dar nu vă pot acuza, că doar pentru profit facem orice.

Așa că am ajuns să scriu și eu pentru ei, trimițând printre altele primele două paragrafe din articolul ăsta. Nu că-i frumos? :>:>:>

Capitolul II

Raţiunea este fiica imperfecţiunii. La nevertebrate totul este programat : sunt perfecte. La noi, nu! Şi fiinţa imperfectă care suntem fiecare în parte recurge la raţiune, la valorile etice; a discerne între bine şi rău este cel mai înalt grad al evoluţiei darwiniene!

Pe asta a spus-o Rita Levi-Montalcini. Și are atâta dreptate! De aceea țin să spun că uneori invidiez amiba, care nu știe că există și care mânâncă și funcționează fără să își pună vreo problemă existențială. Urcând pe scara evoluției, invidiez vulturii și, de altfel, aproape toate păsările, pentru că au aripi. Uneori, relația dintre mine și viață este de dragoste-ură/ură-dragoste, pentru că uneori este atât de complicată, încâlcită, nemernică (precum cei care o trăiesc), încât îmi vine… nu. Pentru că dacă o urăsc, o iubesc în același timp. Toată furtuna din capul meu și nu numai mă face să simt că sunt și o spun din nou, precum într-un articol de mai de mult, de acum o mie de ani: „trăind, chiar și printre noroaie, este un dar”.

Dar parcă aș vrea o viață fără gândul că de la atâta instabilitate emoțională o să fac pitici pe creier. De aceea spun că invidiez amiba. N-are nicio treabă, e ca o floare. Mă gândeam uneori, dacă ar fi să mi se îndeplinească trei dorințe, care ar fi acelea? Să zbor, să citesc gândurile oamenilor, să fiu nemuritoare. Dar dacă ar fi una singură? În acest moment sunt 100% pentru citirea gândurilor oamenilor.

În urma zilei de azi am venit acasă cu o atâta energie negativă acumulată că mama mi-a spus să ies să mă plimb, nu să o împrăștii prin toată casa. Așa că am ieșit, mulțumindu-i din suflet (pe bune) pentru sfat. Am ieșit, ei bine, – dacă tot suntem la partea cu sinceritatea, hai să o spunem pe toată, deși după atât de multă la un anumit moment dat, mă miră cum de mai sunt în stare de așa ceva – în pantalonii de pijama, geacă, cizme și un fular oribil, dar era oricum întuneric. Și, bineînțeles, căștile. Și am mers, afară era ceață, burnița, iar deodată m-a apucat alergatul. Mă gândeam că fug de ce a fost. Și mă mai gândeam la prima poveste a lui Stephen King din La asfințit. Am alergat până nu am mai putut, m-am odihnit, apoi am reînceput și tot așa, mult timp, ceea ce m-a surprins. Nu că alergam, ci m-a surprins modul în care reacționează ființa umană la anumiți stimuli externi.

Într-o carte, asta l-ar fi calmat pe personaj. Dar nu sunt într-o carte. Iar lucrurile, indiferent cât încerc eu să le modelez după gândurile pe care le am, îmi scapă de sub control. Și la urma urmei, ce control se presupune că am asupra universului material, când eu nici măcar pe mine nu mă pot controla? „Visita Interiora Terrae Rectificando Invenies Occultum Lapidem” Ușor de spus.

Anunțuri

2 răspunsuri to “Rațiunea este fiica imperfecțiunii”

  1. Bogdan Says:

    Buna Silvana, sunt destul de nou pe blogul, deci e prima data cand comentez. Imi plac foarte mult recenziile tale si intamplarile pe care le mai povestesti. Acum sincer nici nu stiu ce sa mai citesc din atatea optiuni. Ai putea sa-mi id-ul tau pentru mai multe impresii, recomandari, etc? In ultimul timp nu prea am mai gasit fani SF/Fantasy, asa ca blogurile ar fi cam ultima solutie.

    PS: Si mie imi place Stephen King.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: