2010

Stai din nou în fața monitorului, PC sau laptop (voi considera că este prea mare deranjul pentru telefon) și-mi citești blogul. Asta înseamnă că tu, cititorule, ai mai trecut un nivel. Dacă ai ieșit ciuruit, în zdrențe, murdar de noroi și de sânge deopotrivă sau la costum, parfumat și surâzător, toate astea nu contează. Important e că ai supraviețuit. Strămoșii tăi au văzut lumea născându-se. Probabil că sunt mândri de tine, mă rog, asta din nou nu contează dacă stai să te gândești la miliardele de oameni de pe planeta asta care sunt, la fel ca tine, vii și cât mai nevătămați. Unii au pierdut nivelul. De ei nu îți pasă, să fim sinceri. Ești centrul propriului tău Univers, acum, când ești conștient că ai trecut. Contează doar că ești în viață, gata pentru următoarea rundă. Dacă totuși nu ești gata, tot nu contează, pentru că pauza tinde către zero, la fel ca timpul în care luna plină este LUNĂ PLINĂ și înainte să-ți dai seama, începe din nou. Trebuie să îți repeți la început, ca să te obișnuiești cu ideea. Noul nivel nu e cu nimic diferit față de celălalt. Artificiile încă mai colorează cerul, deși sunt mult mai puține decât în anii precedenți, iar tu respiri același aer. De fapt, nu a început nimic, nu? Timpul nu este decât o înșiruire de prezenturi, fără trecut și viitor, doar un continuum infinit. Toată chestia este psihologică până la urmă. Ar fi putut fi Anul Nou peste 3 luni și te-ai fi simțit la fel, la sfârșitul unui ceva și începutul unui altceva, deși nu este nicio graniță clară, doar cea impusă de oameni oamenilor. Dar este, iar la urma urmei și visele par reale cât timp ești înăuntrul lor.

Nu contează. Nu contează. Revii în prezent. Până la următoarea rundă mai e timp. Până atunci te poți lăsa moale pe spătarul scaunul, acum, la sfârșit. Îți poți închide ca elefanții urechile. Pentru o secundă îți permiți să fii oricât de mândru, narcisist, mulțumit de tine însuți vrei și să plutești în oceanul Ego-ului. Ești TU, ești VIU! Apoi te întorci la treabă. Încă un nivel. Cum vei ieși din el? Cât de viu? Cât de ciuruit? Cât de murdar, însângerat? Cât de parfumat? Îți tragi două palme și te trezești la realitate. Mai ai de scăpat de 6.999.999.999 de oameni pentru a fi cu adevărat Învingătorul. Ăsta este un reziduu din acel moment când ți-ai permis să fii narcisist și egoist și mulțumit de tine. Dar, dar stai să te gândești…

… asta nu mai e chiar atât de imposibil acum, față de secolele trecute. Acum, din laboratoarele de aproape maximă securitate ale guvernelor celor mai puternice țări din lume poate scăpa oricând un virus purtător de Supergripă. King nu a fost chiar nebun când și-a imaginat asta. Și, oricum, se apropie 2012, ceea ce – dacă ești dintre ăia pesimiști – înseamnă că se va face o curățire masivă. Dacă ești dintre cei optimiști, va fi un mare reviriment spiritual, o trezire a conștiinței globale, a alterare a Ego-ului, o tresărire a celui de-al treilea ochi, un val divin, o descoperire a cristalelor Atlanților din Bucegi, o demascare a Illuminatilor și a Guvernului Mondial, o descoperire globală a Anunnakiilor (mamă cât îmi place să scriu chestiile astea). Dacă ești dintre cei conspiraționiști, înseamnă instaurarea Guvernului Mondial, cipuri în piele, spălarea creierelor, regresul uman, emisfera dreaptă călcată în picioare, închisoare mentală și urmărire non-stop (astea mai puțin, dar tot îmi place). Sau poți fi dintre cei care se cred realiști și nu se va întâmpla nimic.

Oricum, până în 2012 mai e. Să ne ocupăm de 2010.

Dacă anul trecut am avut șase liniuțe la „văd/constat/îmi dau seama că sau pur și simplu”, de data asta am o singură liniuță majoră, care într-un fel înglobează lucrurile importante de anul acesta. Și anume:

  1. Lucrurile nu sunt ce par a fi. Oamenii nu că se schimbă, că asta o știam, dar oamenii își dau măștile jos, iar în spatele lor e ceva oribil. Toate ideile mele preconcepute, cum că am citit îndeajuns încât să nu fiu fraierită de orice X, că îmi dau seama cum e omul, ce poate face și ce nu, toate, TOATE, au suferit o prăbușire în cel mai adânc hău. Ciu ciu! Sau cum se scrie. Iată că am demonstrat o naivitate atât de… de neconceput pentru măcar umbra visurilor mele. Naivă, credulă, cu un echilibru destul de precar și un atașament pentru trecut, pentru apele murdare de-a dreptul înfiorător. Știu că lucrurile nu pot rămâne la fel, dar între a te schimba și a-ți da masca jos, în spatele căreia este un mutant e distanță mare. Se pare că ar trebui să fiu mult mai realistă nu numai în ceea ce mă privește (deși o să continui să spun că sunt Stăpânul Întunericului), ci și în ceea ce îi privește pe alții, spărgând nenorocitul ăla de geam colorat care înrozește lucrurile.

Și ca să devină tradiție, urmează topul cărților citite în 2010:

  1. Alegerea celor trei de Stephen King – parcă mai bună decât Ținuturile pustii, poate pentru că venea după Pistolarul. Nu o să continui să-l laud pe SK, știți și voi poezia 😀 ;
  2. Asasinul regal de Robin Hobb – un fantasy foarte foarte bun;
  3. Fundația de Isaac Asimov – aici este vorba despre Preludiul Fundației, Fundația renăscută și Fundația;
  4. Apocalipsa de Stephen King – s-a lungit totuși prea muuult.
  5. Evanghelia după Satana – sfârșit genial;
  6. Revolta – iată că a ajuns de pe 11 pe 6;
  7. Stăpânul cântecelor de Orson Scott Card – deși după digerare se pare că Feri a avut dreptate: „Începe în forţă dar se stinge, se diluează şi intră pe linie moartă apoi”, mi-a plăcut;
  8. Arginții lui Iuda – mulțumiri lui Răzvan;
  9. Povestea lui Lisey de Stephen King – din nou, se lungeșteeee.
  10. Ion de Liviu Rebreanu – uaaaau, chiar e în top 10 :>

În concluzie, pentru că trebuie să fie o concluzie. 2010 a fost un an… nu chiar bun. Un an în care multe s-au stricat, iar cele două așteptări din 2009 nu au fost îndeplinite. Totuși, lumea merge mai departe și noi odată cu ea.

🙂

Anunțuri

5 răspunsuri to “2010”

  1. magykhurin Says:

    Cu placere! Nu stiu de ce, dar ma asteptam ca SK sa domine. Dar de ce nu e nimic de Martin?

  2. Pentru ca Regii nisipurilor si Cantec pentru Lya, pe care le-am citit anul asta (mi se pare) nu merita sa fie in top:D Nu poti fi atat de bun si la fantasy si la sf :-„

  3. balinferi Says:

    La Mulţi Ani, copil! La Mulţi Bani şi La Multe Lecturi, la multe texte scrise şi la mai multe bucurii adunate!

  4. Can you dig your man?Apocalipsa e cea mai buna carte a lui King.Cum sa nu iti placa Larry si Nick ?Si cine ar putea anticipa finalul?Pure genius…Plus Randall Flagg 😛

  5. Saracul „Ion” arata tare ciudat in top dupa atata fantasy si SF:))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: