The Reaper

Zidurile întunecate ale castelului se ridică din spatele perdelei de apă. Sari. Vântul îți șuieră pe la urechi. Aterizezi într-un mic pleoșcăit umed pe care îl auzi doar tu. Pe metereze, în ciuda ploii, zeci de torțe ard și zeci de arcași stau încordați în căutarea ta. Nu-ți faci probleme, încă nu te văd. Mai aproape. Mușchii se încordează din nou și eliberează presiunea într-un nou salt. Știi că e periculos.
Vezi capetele săgeților lucioase, pline de otravă, ieșind din tenebrele fortificațiilor. Cred că ești slab, însă nu inofensiv. Cu toate acestea, te subestimează. Cred că este pierdere de timp să stea în ploaie, în căutarea ta. Cred că ești doar un om.
Dar nu cu mine alături. Cu mine, ești mult mai mult.
Mult mai puțin, vrei să spui.
Nu fi disprețuitor, puterea ta vine de la mine.
Degetele de la mâna dreaptă se strâng pe mânerul sabiei.
Nu, nu asta.
Știu, taci din gură.
Următorul pas te va aduce în bătaia săgeților. Ridici privirea și te uiți la crengile copacului care te adăpostesc. Celălalt te împinge mai departe. Țâșnești către ziduri. O clipă, doar o clipă, apărătorii rămân consternați când te văd apropiindu-te. Unii nici nu credeau că exiști. Apoi eliberează ploaia de săgeți. Nu-ți curge sânge. Veninul nu te afectează.
De pe zidul frontal se înalță o suliță. Abia apuci să o vezi. Ți-a străpuns inima. Te oprești. În întunericul glugii ochii roșii ți se aprind. Îți faci drum printr-o nouă rafală de săgeți și ajungi lângă ziduri. Piatră cu piatră, înfigând pumnalele, ajungi la prima fereastră. Cineva se apleacă peste margine. Fără îndoială că te scăpase din vedere. Mâna stângă ți se mișcă singură implantându-i ghearele adânc în gât; îl scoți prin geam, desfaci ghearele și îi dai drumul în ploaie. Urci prin fereastră și pornești pe un coridor întunecat.
N-am apucat să îți spun până acum, dar nu-mi place sabia ta… și nici pumnalele. Abia aștept să-mi revăd coasa.
Unde e?
Te conduc eu.
Și într-adevăr simți cum frâiele corpului tău nu-ți mai aparțin. Ți se întunecă vederea.
Vreau să văd.
Nu și dacă trebuie să te conduc eu. Îmi trebuie control absolut, îmi scad puterile.
Atunci ia-ți labele de pe mine și spune-mi pe unde să o iau.
O să ajungi la niște scări. Coboară.
Are dreptate.
De unde le știi pe toate?
Am trecut pe aici de multe ori.
Sunt sigur.
Ia-o la stânga. Coridorul. Aleargă, nu avem timp. A treia ușă. Nu, a treia din stânga. Aici e o gardă.
Însă nu mai constituie o problemă. Alunecă pe perete, murdărindu-l cu sânge. Deschizi ușa. Îl simți pe Celălalt fremătând de încântare. În gură ți se adună saliva și părul ți se ridică pe ceafă. Înăuntrul tău parcă este un focar de căldură.
Pe toți pereții de granit strălucesc lamele perfecte ale pumnalelor. În față este un șemineu. De ce să încălzești o sală a armelor? Calci pe blana unui urs maro.
Hai mai repede, ce te holbezi peste tot?
Îmi place… uite, vezi acolo în capăt, sabia aia…
LASĂ SABIA!
Ochii ți se smulg fără voința ta din locul acela, cu atâta îndârjire că până și capul ți se mișcă în dreapta, către locul căutat de El. Te lupți pentru controlul propriului tău trup.
Încetează, nu așa ne-a fost vorba.
Vorba ne-a fost să îmi iei coasa înapoi. Nu să te uiți după inutilități.
Te întorci din nou către sabie.
N-am ochi! Nu te mai uita la ea!
O vreau.
Le luăm pe amândouă, dar găsește-mi…
UITE-O!
Te apropii, desfaci sigiliul și îi iei coasa.
Ești mulțumit?
Foarte. Acum hai înapoi, să terminăm treaba asta. Să nu spui că te abandonez acum.
Vreau și aia.
Ne îngreunăm prea mult. Cum o să ieși de aici cu o coasă și două săbii?
Nu cum am intrat, în mod sigur.
Auzul tău extraordinar acum, din pricina simbiozei, prinde zvon de pași grăbiți pe piatră.
VIN! Ieși afară până nu ne prind pe amândoi.
Te scuturi și întrerupi controlul Lui. Ținând coasa în mâna stângă, arunci în timp ce alergi sabia ta și vrei să o apuci pe cea de pe perete. Ca de la mare depărtări vine vocea Lui, urlând să te grăbești.
Ușa se trântește și în sală intră, într-o îmbulzeală de armuri și săbii scoase din teacă, primii soldați. Nu mai ai timp de sabia cea frumoasă.
Auzi… cumva coasa ta are vreo putere specială pe care să o folosesc eu?
NU, NU, NU, SĂ NU ÎNDRĂZNEȘTI!
Te apleci către armă, însă corpul îți înțepenește la zece centimetri de ea.
Suntem pe cale să murim amândoi, dacă nu îmi dai voie.
Nu și dacă întrerupem simbioza.
Ești nebun? Nu am încredere în tine? Eu cum mai ies de aici?
Îți promit că după ce termin cu ei, te ajut.
Nu!
Însă deja simți cum Celălalt se smulge din tine. E ca și cum zece mii de ace te-ar înțepa pe tot corpul, lăsând sângele să curgă. Și de data asta curge. Țipi, însă el reușește să se rupă. Aerul se răcește dintr-odată cu vreo douăzeci de grade. Începi să tremuri și te lovești de peretele din spate, alunecând în jos pe el.
Moartea se apleacă și își ia coasa. Rânjește. Soldații din față își amintesc brusc ce lucruri care nu suportă întârziere au uitat să facă. Panica își întinde brațele printre ei. Sunt atât de îngroziți încât unii dintre ei încremenesc. Pupila li se micșorează până devine un punct în mijlocul irisului. Sângele li se scurge din fețe. Unii dintre ei mor de frică. Poate că ei sunt cei norocoși, pentru că, oricum, El îi curăță pe toți.

 

Mulțumiri lui Rake pentru că mi-a dat voie să îi fur&continui ideea.

Anunțuri

6 răspunsuri to “The Reaper”

  1. magykhurin Says:

    Now I lay me down to sleep,
    I pray Thee, Lord, my soul to keep.
    If I should die before I wake,
    I pray Thee, Lord, my soul to take.
    Versurile
    astea… nush dc dar se potrivesc atat de bine acestei povestiuri… Cred ca e cea mai buna povestire a ta postat pe acest blog… The Reaper, Death, Shinigami… THE END…

    • Trebuie sa reascult Metallica. Nu am mai facut-o de mult. 6 luni mai exact.

      • magykhurin Says:

        Nu m-am referit cu versurile neeaparat la metalica, desi stiu de melodia ENTER SANDMAN. Eu ma gandeam la rugaciunea pt. copii numita „Evening prayer”, care, ca veni vorba, mi se pare destul de sinistra…

  2. În primul rând, ultimul rând. Mulțumiri… A! Da! Mulțumiri. Eu trebuie să-ți mulțumesc pentru faptul că nu mi-ai lăsat povestea să moară. Pe mine m-a consumat foarte mult. Nu știu de ce, dar n-aș fi putut nici acum s-o termin.

    Ai reușit să faci din ea ceva mai mult decât m-aș fi așteptat. La început am zis că citesc ”puțin acum, puțin mai târziu”, dar n-am putut s-o las. Știi, acum citesc mai multe chestii, mai puțin sau și mai puțin pentru școală, printre care și un roman de S. King. Nicunul din celelalte nu au calitatea de a ma ține lângă ele așa cum o face acesta. Pot să spun că ai reușit un pic mai mult decât el. :))

    Din nou îți mulțumesc.

  3. … am citit ce am scris și cred că undeva ar putea fi o neînțelegere. Când am zis „Ai reușit să faci din ea ceva mai mult decât m-aș fi așteptat”, m-am gândit că o să fie bună, dar e și mai bună. Am zis că citesc câte puțin pentru că am văzut-o mai lungă decât e. 😀

  4. Reaper. Totul in ultima vreme mi se pare atat de gotic. Ador goticul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: