De prin viață adunate și păstrate

Putea exista o zi mai perfectă, o modalitate mai ușoară de a arăta că Secretul funcționează? Da, dacă începând de azi aș fi putut controla focul. Sau dacă s-ar materializa tot ceea ce gândesc, de la aripi pe spate până la telekinezie, dragoni și lumi paralele. Dar cum aici, pe plaiurile noastre iubite, lucrurile cu adevărat magice nu s-au întâmplat, ne vom mulțumi cu acele mici bucurii ale vieții care o fac frumoasă. Căci până nu ne vom explica pe deplin de ce gândurile ni se îndeplinesc tot mai des în ultimul timp, le vom considera minuni sau coincidențe și în niciun caz știință. Ei bine, nu mă pot rupe de o bucurie oarecum sadică și în niciun fel creștinească, o bucurie răutăcioasă că s-a produs un declic și că lucrurile s-au schimbat puțin, s-au întors puțin pe făgașul ăla rătăcit, că am spus ce aveam de spus și că îmi asum tot. Dar de ce naiba m-am simțit atât de bine? Nu contează, nu? Tot ce s-a întâmplat nu contează, pentru că face parte doar din micul meu univers și nu am schimbat destinele națiunilor, sau pe al tău, cititorule… însă lasă-mă să mă bucur răutăcios, sadic, deși poate că nu am de ce, lasă-mă să îmi imaginez și să mă simt eu mai bine, chiar dacă va fi același lucru ca până acum. Dacă zâmbești, îți mai pasă de ce?

Anunțuri