Arhivă pentru Septembrie, 2013

Articol-program

Posted in Uncategorized on 20/09/2013 by Silvana

Cineva-mi spunea că, oricât de greșite ar fi fost alegerile din trecut, dacă în momentul acela au fost cele mai bune la care te puteai gândi tu, cel de atunci, înseamnă că nu trebuie blamate. Dacă ai considerat că alegerea pe care ai făcut-o, indiferent ce-ar însemna asta, fie că ai spus ceva, ai făcut ceva sau ai reacționat în vreun fel, era cea bună, atunci chiar era. Pentru că tu din acel moment ai gândit că era cea mai bună. Problema e că poate ai gândit prost, sau poate nu ai gândit deloc, am zis, și atunci NU! Eu mă „urăsc” pentru lucruri pe care le-am spus acum două săptămâni, darămite acum câțiva ani. Cum să accepți o prostie, indiferent când a fost făcută? Nu! O înfierezi în mintea ta, era o alegere proastă. Doar înfierând-o, urând-o, gândindu-te „Cum am putut face/spune/reacționa așa?” poți data viitoare să nu mai faci.

Dar ai avut dreptate, fiule (de data asta). Cel puțin așa cred acum.

De aceea nu voi începe un blog nou, riscând ca în viitoarea perioadă întunecată să-l las în paragină. Și dacă-l las, ce? Nu voi șterge articole pe care le-am scris dintr-o gravă lipsă de inspirație, ori din disperarea de a mai scrie ceva, ceva fad – precum cel de jos. Nu voi încerca să îmbunătățesc ce-a fost. Asta e. A fost.

Dar gata. Ce-am pierdut, ce-am câștigat, asta e. În altă ordine de idei – au fost frumoși în felul lor acești patru ani. Au fost folositori prin lecțiile de viață pe care școala nu te învață. Uneori, când lucrurile merg bine, uit aceste lecții. Asta este o greșeală.

Ei bine, care sunt acestea?

Pentru început, totul ține de tine. În ceea ce privește unele probleme, nimeni nu te poate ajuta. Nici măcar familia, căci singur le faci și singur le desfaci. Nu te ajută nimeni pentru că nimănui nu-i pasă de tine, iar dacă, din întâmplare, îi pasă, uman, mai mult decât să-ți întindă o mână de ajutor sau să-ți deschidă o ușă nu poate face. Ești supărat? Trist? Cu moralul la pământ? Dacă nu ești în stare să-ți rezolvi singur problemele, dacă nu te ridici singur și nu urci mai departe, în timp, lumea va călca peste tine. Nu există loc pentru ratați.

Câștigi, meriți, pierzi, meriți. Nu e loc de scuze. Nu vă plângeți inutil, nimeni nu va sta să vă asculte. Luați singurătatea ca pe o axiomă și descurcați-vă cu ea. Indiferent de cum se termină, meritați caviarul sau lăturile. Nu vi se cuvine nimic. Orice veți avea veți fi muncit pentru. Meriți. Meriți tot ce ai. Succesul sau insuccesul, un lucru sau lipsa lui, indiferent cum ai făcut rost de ele sau nu ai făcut rost de ele. Sărăcia ta sau orice alt lucru care nu-ți convine nu e vina guvernanților, nu-i blama (sau blamează-i, nu le pasă atâta timp cât nu reprezinți o amenințare), sunt oameni și știi bine de ce sunt acolo.

Omenirea a avut multe orientări de-a lungul evoluției ei. O idee negată într-un timp își recapătă strălucirea după câteva decenii. Sau, în același moment, ceea ce pe o parte a globului este acceptat, pe cealaltă este condamnat. Și atunci, la cine să cauți adevărul și dreptatea? Drept, corect, adevărat sunt doar niște convenții. Drept este un lucru pentru că legile statului X în momentul de timp t0 consideră că este drept. Da, legile există pentru a proteja oamenii de oameni și este necesară o împărțire a lucrurilor în legal și ilegal, în ceea ce ai voie să faci dacă te afli între granițele statului X și ceea ce nu ai voie sa faci. Consider însă că pe individ nu-l interesează atât ce este bunul și răul, cât îl interesează să-și atingă scopul. Departe de a justifica furtul, crima, războiul, consider că bun, rău, corect, incorect, adevărat, fals nu există în valoare absolută. Singura care există în valoare absolută, egală pentru toți este moartea. Și atunci… întrebarea e: Alegi să-ți trăiești scurta și singura viață în umbra convingerilor altora, căutând adevărul la alții când există un adevăr pentru fiecare om „și de mii de ani încoace lumea-i veselă și tristă”? Pe cine să întrebi ce este bine sau moral? Vei avea parte de o părere pentru fiecare om de pe glob. De ce ar fi mai corect ceea ce spune X? De ce nu aș avea eu dreptate? Sau tu?

Nu există bun sau rău, corect sau incorect. Există ai câștigat sau ai pierdut. Scopul vieții este să ajungi acolo unde vrei, să ai ceea ce vrei, să fii cine vrei să fii. Dacă vrei să-i ajuți pe alții, bine, fă-o, dacă vrei să ai cincizeci de case, bine, fă-o, dacă vrei orice, bine. Pentru orice vei munci. Și muncind, dacă vei avea, vei merita. Cu noroc sau nu. Viața nu e corectă, norocul nu e distribuit în mod egal, oamenii nu se nasc cu toții sănătoși.

Tu ești tu și trebuie să lupți pentru tine cu toate mijloacele pe care criteriile și valorile tale le recunosc ca fiind valabile. Pe cine vei da vina dacă ceva nu a ieșit cum trebuie? Pe o convenție? Pe alți oameni?

Mai demult mă întrebam care e formula vieții. E mai bine să spui adevărul, să minți ca să iasă bine, să fii diplomat? Cum să acționezi în viață? Singurul scop e să îți atingi fericirea și să o menții cât mai mult timp. Oricum ți-o imaginezi. Îi înțeleg pe cei de la putere care fac orice ca să își păstreze locul și banii și pe care nu îi interesează de cei pe care ar trebui să îi conducă și să îi conducă bine. Este natural și uman ceea ce fac. Este natural și uman să fii o jigodie, nu am ajuns specia dominantă fiind flower power. Este natural și uman să ai interese de clan. La fel de natural și uman este pentru cineva să vrea să SCHIMBE asta. Nu există corect sau greșit, nu există rău sau bun. Există ai câștigat sau ai pierdut în momentul t0 și contează ca momentul să se prelungească cât mai mult dacă ți-e bine. Există caviar sau lături. Nu există Dumnezeu sau vreo forță care să coordoneze. Poate există, însă oricum nu putem demonstra asta, așa că nu intră în discuție. Oricum nu are un rol covârșitor pentru că dacă ar avea lumea nu ar fi atât de ipocrită și nedreaptă condusă de niște oameni fundamental răi și nebuni.

Nedreptatea și inegalitatea sunt principii fundamentale și singurul scop în viața omului X este ca el să se impună printre ceilalți, să-și impună ideile. Așa cum sunt ele, conform criteriilor și valorilor pe care și le-a creat de-a lungul timpului. Contează doar dacă reușește sau nu.

Tot ceea ce primim merităm. Fie că pare nedrept sau nu, fie că e norocul prostului sau nu.

De aceea cel care se plânge e un pămpălău. Dacă întâlnești un obstacol este datoria ta să îl îndepărtezi. Dacă nu reușești, acolo trebuie să fie.

Anunțuri